opțiuni
  • info
8 definiții pentru dăulire

Explicative DEX

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.

Ortografice DOOM

dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 să dăulească

dăuli vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 sg. și pl. dăulească

Sinonime

DĂULI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Arhaisme și regionalisme

dăuli, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).

dăuli, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.

Intrare: dăulire
dăulire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăulire
  • dăulirea
plural
  • dăuliri
  • dăulirile
genitiv-dativ singular
  • dăuliri
  • dăulirii
plural
  • dăuliri
  • dăulirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăuli, dăulescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.