9 definiții pentru dătător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat2 + suf. -ător.

DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat2 + suf. -ător.

dătător, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: dat2 + -ător] Care dă (ceva).

DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Care dă (ceva). Sub căldura soarelui dătător de viață, florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își rîdicau încet cătră ceruri potirul lor strălucitor. HOGAȘ, M. N. 180. [Cuvîntul] aprinde-n inimi ură sau iubire, De moarte, de viață-i dătător. VLAHUȚĂ, O. A. 26. O băutură bună și dătătoare de chef. SBIERA, P. 306. ◊ (Substantivat) Asediază revistele... înșală pe cîțiva dătători de brevete, și într-o bună dimineață... se fac avocați, deputați sau moșieri. GALACTION, O. I 488. Rămîneți îm umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini. EMINESCU, O. I 149. ◊ (Rar) Dătător de foc = incendiator. Trebuie, prin urmare, ca să suferi ca fiul dumitale să fie pedepsit mai cumplit decît ucigașii, decît dătătorii de foc. KOGĂLNICEANU, S. 193.

DĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dă ceva. Băutură ~oare de viață. /dat + suf. ~ător

dătător a. și m. care dă: dătător de vieață; dătător de legi, legislator: dătător de legi și datini EM.

dătătór, -oáre, adj. Care dă. Dătător de vĭață, vivificant. Dătător de legĭ, legislator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dătătór adj. m., pl. dătătóri; f. sg. și pl. dătătoáre

dătătór adj. m., pl. dătătóri; f. sg. și pl. dătătoáre

dau, dea 3 conj., dădui 1 aor., dădusem 1 m.-m.-c.-p., dătător adj. v.

Intrare: dătător
dătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dătător
  • dătătorul
  • dătătoru‑
  • dătătoare
  • dătătoarea
plural
  • dătători
  • dătătorii
  • dătătoare
  • dătătoarele
genitiv-dativ singular
  • dătător
  • dătătorului
  • dătătoare
  • dătătoarei
plural
  • dătători
  • dătătorilor
  • dătătoare
  • dătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dătător

  • 1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) Care dă (ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Sub căldura soarelui dătător de viață, florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își rîdicau încet cătră ceruri potirul lor strălucitor. HOGAȘ, M. N. 180.
      surse: DLRLC
    • [Cuvântul] aprinde-n inimi ură sau iubire, De moarte, de viață-i dătător. VLAHUȚĂ, O. A. 26.
      surse: DLRLC
    • O băutură bună și dătătoare de chef. SBIERA, P. 306.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Asediază revistele... înșală pe cîțiva dătători de brevete, și într-o bună dimineață... se fac avocați, deputați sau moșieri. GALACTION, O. I 488.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dat + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98