20 de definiții pentru dărab dărabă dărăb regional

dăráb sn [At: DLR / V: ~ă sf ~rắb / Pl: ~uri, ~e / E: mg darab] (Reg) Bucată.

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe.Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe.Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.

DĂRÁB, dăraburi și dărabe, s. n. (Regional) 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc. Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn'la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346. (Cu pronunțare regională) Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328. 2. Bucată, petic de pămînt. (Cu pronunțare regională) Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6. 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp. A trecut un dărab de vreme și s-a întors. – Variantă: dărăb (GALAN, Z. R. 30, SADOVEANU, P. M. 274) s. n.

dăráb (reg.) s. n., pl. dăráburi/dărábe

dăráb s. n., pl. dăráburi/dărábe

DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.

dărab n. Tr. bucată mare: un dărab de pâine. [Ung. DARAB].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăráb s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACȚIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORȚIUNE. SECȚIUNE. TRANȘĂ.

dăráb, dăraburi, (dărabă), s.n. – (reg.) Bucată, porție, felie: „...l-o luat pă moș ca pe-un dărab de lemn și l-o pus pă foc să ardă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 108). ♦ (onom.) Darabuș, Darabă, nume de familie (24 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. darab „bucată” (DEX, MDA) < vsl. drobǔ (Șăineanu, Scriban).

dăráb, -uri, s.n.; dărabă, -e, s.f. – Bucată, porție, felie. Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș 2000). – Din magh. darab „bucată„.

Intrare: dărab
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăra dăraba
plural dărabe dărabele
genitiv-dativ singular dărabe dărabei
plural dărabe dărabelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărăb dărăbul
plural dărăburi dărăburile
genitiv-dativ singular dărăb dărăbului
plural dărăburi dărăburilor
vocativ singular
plural
dărab (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărab dărabul
plural dăraburi dăraburile
genitiv-dativ singular dărab dărabului
plural dăraburi dăraburilor
vocativ singular
plural
dărab (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărab dărabul
plural dărabe dărabele
genitiv-dativ singular dărab dărabului
plural dărabe dărabelor
vocativ singular
plural

dărab dărabă dărăb regional

  • 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn'la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328.
      surse: DLRLC
    • comentariu Trimiterea este la bucată (1, 2), dar sensul 2 (bucată) nu pare a avea acest sinonim.
      surse: dexonline
  • 2. Bucată, petic de pământ.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • cu pronunțare regională Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6.
      surse: DLRLC
    • comentariu Trimiterea este la bucată (1, 2), dar sensul 2 (bucată) nu pare a avea acest sinonim.
      surse: dexonline
  • 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • A trecut un dărab de vreme și s-a întors.
      surse: DLRLC

etimologie: