11 definiții pentru dădacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dadı (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.).

DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dadı (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.).

dădácă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ce / E: ngr δάδα, tc dadi (după babacă, duducă, neneacă etc.)] 1 Femeie angajată într-o familie pentru îngrijirea copiilor mici Si: bonă, guvernantă. 2 (Îe) A face pe ~ A-și asuma rolul de a îngriji, de a îndruma (un copil).

DĂDÁCĂ, dădace, s. f. (Munt., Mold.; ieșit din uz) Îngrijitoare, femeie angajată la copii în familiile boierești și în familiile înstărite. V. guvernantă, bonă. A rămas singur, numai cu dădacele... iar bunică-sa și maică-sa au pornit cu sania, în aceeași zi, la Vaslui. SADOVEANU, F. J. 768. Dinuț, copilul Filofteei, era acasă în brațele dădacei. GALACTION, O. I 112. N-avea voie să iasă... fără dădaca ei. ISPIRESCU, L. 120. ◊ Expr. A face pe dădaca = a se ocupa prea mult de cineva, a îngriji pe cineva ca pe un copil mic. Ei sînt artileriști și se pricep să tragă cu tunul... nu să facă pe dădacele pe lîngă civili. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 348.

DĂDÁCĂ ~ce f. Femeie angajată într-o casă sau într-o instituție preșcolară pentru a îngriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grijă exagerată față de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a copleși pe cineva cu povețe. /<ngr. dada, turc. dadi

dădacă f. îngrijitoare de copii. [Lit. femeie bătrână: titlu onorific].

dădácă f. pl. e (ngr. turc. dadá, id., cu suf. -că, ca și’n duducă, neneacă, babacă. V. dadă). Bonă, guvernantă, îngrijitoare de copiĭ. – În est dadacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dădácă s. f., g.-d. art. dădácei; pl. dădáce

dădácă s. f., g.-d. art. dădácei; pl. dădáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂDA s. doică, (livr.) bonă, nursă, (Mold. și Bucov.) mancă. (O ~ angajată pentru sugar.)

Intrare: dădacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăda
  • dădaca
plural
  • dădace
  • dădacele
genitiv-dativ singular
  • dădace
  • dădacei
plural
  • dădace
  • dădacelor
vocativ singular
  • dăda
  • dădaco
plural
  • dădacelor

dădacă

  • 1. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici.
    exemple
    • A rămas singur, numai cu dădacele... iar bunică-sa și maică-sa au pornit cu sania, în aceeași zi, la Vaslui. SADOVEANU, F. J. 768.
      surse: DLRLC
    • Dinuț, copilul Filofteei, era acasă în brațele dădacei. GALACTION, O. I 112.
      surse: DLRLC
    • N-avea voie să iasă... fără dădaca ei. ISPIRESCU, L. 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ei sînt artileriști și se pricep să tragă cu tunul... nu să facă pe dădacele pe lîngă civili. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 348.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-i sta cuiva dădacă pe cap = a copleși pe cineva cu povețe.
      surse: NODEX

etimologie: