3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dădălcit2, ~ă a vz dedulcit2

dădălcit1 sn vz dedulcit1

dedulcí [At: ȘINCAI, HR. I, 3/33 / V: (reg) dădăl~, dăd~ / Pzi: ~césc / E: de4 + dulce2] 1 vr (Udp „la”, „cu”) A se obișnui cu ceva plăcut. 2 vr A descoperi un lucru bun. 3 vr A prinde gust pentru ceva. 4 vr A se învăța cu binele. 5 vt (Înv) A îndulci. 6 vr A se deprinde cu un viciu. 7-8 vrt (A mânca sau) a face pe cineva să mănânce de dulce2 în zilele de post Si: a (se) spurca. 9-10 vrt (Pex) (A mânca sau) a da cuiva să mănânce foarte bine Si: a (se) înfrupta.

DEDULCÍ, dedulcesc, vb. IV. Refl. A se deprinde cu ceva (bun, plăcut); a prinde gust de ceva. – Pref. de- + dulce.

DEDULCÍ, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se deprinde, a se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele. – De4 + dulce.

DEDULCÍ, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se deprinde cu ceva bun, a prinde gust de ceva bun, a se deda la bine, la viață ușoară și plăcută. Hoții... veniră iarăși, fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîțe. ISPIRESCU, L. 372. Dionisiu cel mult dedulcit cu ospețele și cu cupele de vin. ODOBESCU, S. III 288.

A SE DEDULCÍ mă ~ésc intranz. fam. A prinde gustul unor lucruri plăcute, dar puțin accesibile tuturor; a se deprinde (cu ceva bun). /de + dulce

dădulcì v. a prinde gust, a se deprinde cu ceva bun: se dădulcise, vezi, la vorbă cu fata ISP. [Lit. a mânca de dulce: sens generalizat].

dădulcésc V. dedulcesc.

dedulcésc și dă- (mă) v. refl. Mă îndulcesc, prind gust de ceva, mă înădesc. Și dădăicesc? (Șez. 32, 103). V. pregust și răgăduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dedulcí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se dedulcéște, imperf. 3 sg. se dedulceá; conj. prez. 3 să se dedulceáscă

dedulcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedulcésc, imperf. 3 sg. dedulceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dedulceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEDULCÍ vb. (pop. și fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai ușor.)

*DEDULCI vb. (pop. și fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai ușor.)

arată toate definițiile

Intrare: dădălcit
dădălcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dădălcit
dădălcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dedulci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dedulci
  • dedulcire
  • dedulcit
  • dedulcitu‑
  • dedulcind
  • dedulcindu‑
singular plural
  • dedulcește
  • dedulciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedulcesc
(să)
  • dedulcesc
  • dedulceam
  • dedulcii
  • dedulcisem
a II-a (tu)
  • dedulcești
(să)
  • dedulcești
  • dedulceai
  • dedulciși
  • dedulciseși
a III-a (el, ea)
  • dedulcește
(să)
  • dedulcească
  • dedulcea
  • dedulci
  • dedulcise
plural I (noi)
  • dedulcim
(să)
  • dedulcim
  • dedulceam
  • dedulcirăm
  • dedulciserăm
  • dedulcisem
a II-a (voi)
  • dedulciți
(să)
  • dedulciți
  • dedulceați
  • dedulcirăți
  • dedulciserăți
  • dedulciseți
a III-a (ei, ele)
  • dedulcesc
(să)
  • dedulcească
  • dedulceau
  • dedulci
  • dedulciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dădălci
  • dădălcire
  • dădălcit
  • dădălcitu‑
  • dădălcind
  • dădălcindu‑
singular plural
  • dădălcește
  • dădălciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dădălcesc
(să)
  • dădălcesc
  • dădălceam
  • dădălcii
  • dădălcisem
a II-a (tu)
  • dădălcești
(să)
  • dădălcești
  • dădălceai
  • dădălciși
  • dădălciseși
a III-a (el, ea)
  • dădălcește
(să)
  • dădălcească
  • dădălcea
  • dădălci
  • dădălcise
plural I (noi)
  • dădălcim
(să)
  • dădălcim
  • dădălceam
  • dădălcirăm
  • dădălciserăm
  • dădălcisem
a II-a (voi)
  • dădălciți
(să)
  • dădălciți
  • dădălceați
  • dădălcirăți
  • dădălciserăți
  • dădălciseți
a III-a (ei, ele)
  • dădălcesc
(să)
  • dădălcească
  • dădălceau
  • dădălci
  • dădălciseră
dădulci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dedulci dădălci dădulci

  • 1. A se deprinde cu ceva (bun, plăcut); a prinde gust de ceva.
    surse: DEX '09 sinonime: spurca
  • diferențiere familiar A se deprinde, a se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele.
    surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Hoții... veniră iarăși, fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîțe. ISPIRESCU, L. 372.
      surse: DLRLC
    • Dionisiu cel mult dedulcit cu ospețele și cu cupele de vin. ODOBESCU, S. III 288.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix de- + dulce.
    surse: DEX '09
  • De + dulce
    surse: DEX '98