dedulcit¹ sn [At: MDA ms / V: dădăl~, dăd~ / Pl: ~uri / E: dedulci] 1-4 Dedulcire (1-4). 5 (Înv) Îndulcire. 6-10 Dedulcire (6-10).

dedulcit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: dădăl~, dăd~ / Pl: ~ciți, ~e / E: dedulci] 1 Obișnuit cu ceva plăcut. 2 Care a descoperit un lucru bun. 3 Care a prins gust pentru ceva. 4 Care s-a învățat cu binele. 5 (Înv) Îndulcit. 6 Deprins cu un viciu. 7 Care a mâncat de dulce² în zilele de post. 8 (Pex) Care a mâncat foarte bine.

dădălcit², ~ă a vz dedulcit²

dădălcit¹ sn vz dedulcit¹

dădulcit¹ sn vz dedulcit¹

dădulcit², ~ă a vz dedulcit²