2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTEZÁRE, cutezări, s. f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanță, temeritate. – V. cuteza.

CUTEZÁRE, cutezări, s. f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanță, temeritate. – V. cuteza.

cutezare sf [At: COD. VOR. 81/1 / Pl: ~zări / E: cuteza] 1-3 Cutezanță (1-3).

CUTEZÁRE s. f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanță. A născocit mii de planuri, fără cutezare să se oprească la unul. POPA, V. 320. Ah! doamna mea! îmi zise... iartă cutezarea mea. NEGRUZZI, S. I 50. Ochii îi scînteiau de viață și cutezare. RUSSO, O. 108.

CUTEZÁ, cutez, vb. I. Tranz. A îndrăzni, a se încumeta. – Lat. pop. cottizare.

CUTEZÁ, cutez, vb. I. Tranz. A îndrăzni, a se încumeta. – Lat. pop. cottizare.

cuteza vti [At: COD. VOR. 49/7 / Pzi: cutez / E: lp cottizare] 1 (Îoc a se teme) A îndrăzni. 2 A se încumeta. 3 A înfrunta.

CUTEZÁ, cutéz, vb. I. Tranz. (Urmat de un infinitiv sau de o completivă cu verbul la conjunctiv) A avea curajul de a spune sau de a face ceva nepermis sau neobișnuit; a îndrăzni, a se încumeta. Țipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici. CREANGĂ, P, 121. Am cutezat a trage cu pușca și-n cîrdurile de gîște sălbatice. ODOBESCU, S. III 23. Cunosc firea badii, Că cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. ◊ Absol. Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Dar înțelepciunea fără-a cuteza, E ca cutezarea fără a cugeta. BOLINTINEANU, O. 55. Ne-am iubi, nu cutezăm, Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.

A CUTEZÁ cutéz tranz. A risca biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta. /<lat. cottizare

cutezà v. a avea curaj, a îndrăzni. [Gr. bizantin KOTTÍZO, a juca în zari (termen primitiv de joc): de unde a risca].

cutéz, a -zá v. tr. (lat. cottizo, cottĭzare, d. mgr. kottízo, joc cu zarurile. Cp. cu botez, nechez și retez). Îndrăznesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cutezáre s. f., g.-d. art. cutezắrii

cutezáre s. f., g.-d. art. cutezării

cutezá (a ~) vb., ind. prez. 3 cuteáză

cutezá vb., ind. prez. 1 sg. cutéz, 3 sg. și pl. cuteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUTEZÁRE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.

cutezare s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.

CUTEZÁ vb. 1. v. îndrăzni. 2. a se încumeta, a îndrăzni, a pofti. (Să ~ să nu vină la timp!) 3. v. permite.

CUTEZA vb. 1. a se încumeta, a îndrăzni, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~, nu izbutește.) 2. a se încumeta, a îndrăzni. a pofti. (Să ~ să nu vină la timp!) 3. a-și îngădui, a îndrăzni, a-și permite. (Cum ~ una ca asta?)

A cuteza ≠ a se jena, a se intimida, a se rușina, a se sfii, a se teme


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cutezá (-z, -at), vb. – A îndrăzni, a se încumeta. – Mr. cutedz, cutidzare, megl., istr. cutez. Gr. ϰοττίζω „a juca zaruri” prin intermediul unei forme lat. pop. *cottizāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 66; Pușcariu 472; Candrea-Dens., 467; REW 2287; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67; Philippide, II, 711); cf. alb. kudzoń, ven. scotezar, rovign. kutisa, aquil. skuttia.Der. cutezător, adj. (îndrăzneț); necutezător, adj. (timid); cutezanță, s. f. (temeritate), formațiune modernă, cu suf. neol. -anță; necutezanță, s. f. (timiditate).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLEM QUIS DICERE FALSUM AUDEAT (lat.) cine ar cuteza să spună că Soarele nu este adevărat? – Vergiliu, „Georgica”, I, 463-464. Evidențele nu pot fi contestate.

Intrare: cutezare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutezare
  • cutezarea
plural
  • cutezări
  • cutezările
genitiv-dativ singular
  • cutezări
  • cutezării
plural
  • cutezări
  • cutezărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuteza
verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuteza
  • cutezare
  • cutezat
  • cutezatu‑
  • cutezând
  • cutezându‑
singular plural
  • cutea
  • cutezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutez
(să)
  • cutez
  • cutezam
  • cutezai
  • cutezasem
a II-a (tu)
  • cutezi
(să)
  • cutezi
  • cutezai
  • cutezași
  • cutezaseși
a III-a (el, ea)
  • cutea
(să)
  • cuteze
  • cuteza
  • cuteză
  • cutezase
plural I (noi)
  • cutezăm
(să)
  • cutezăm
  • cutezam
  • cutezarăm
  • cutezaserăm
  • cutezasem
a II-a (voi)
  • cutezați
(să)
  • cutezați
  • cutezați
  • cutezarăți
  • cutezaserăți
  • cutezaseți
a III-a (ei, ele)
  • cutea
(să)
  • cuteze
  • cutezau
  • cuteza
  • cutezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cutezare

etimologie:

  • vezi cuteza
    surse: DEX '98 DEX '09

cuteza

  • 1. A se încumeta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încumeta îndrăzni attach_file 6 exemple
    exemple
    • Țipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici. CREANGĂ, P, 121.
      surse: DLRLC
    • Am cutezat a trage cu pușca și-n cîrdurile de gîște sălbatice. ODOBESCU, S. III 23.
      surse: DLRLC
    • Cunosc firea badii, Că cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50.
      surse: DLRLC
    • absolut Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • absolut Dar înțelepciunea fără-a cuteza, E ca cutezarea fără a cugeta. BOLINTINEANU, O. 55.
      surse: DLRLC
    • absolut Ne-am iubi, nu cutezăm, Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.
      surse: DLRLC

etimologie: