opțiuni
  • info

9 definiții pentru încumetare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUMETARE s. f. Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. – V. încumeta.

ÎNCUMETARE s. f. Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. – V. încumeta.

încumetare sf [At: SBIERA, F. S. 132 / V: ~măt~ / Pl: ~tări / E: încumeta] 1 Cutezanță. 2 (Înv) Încredere în cineva sau în ceva Si: încumetat (2). 3 Tragere de inimă spre o acțiune dificilă. 4 Decizie de a-și asuma un risc. 5 Expunere la o primejdie.

ÎNCUMETARE s. f. Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. Umbra, înlemnită pe loc de urletul străjărului, i-a răspuns cu blîndă încumetare femeiască. POPA, V. 301.

încumătare sf vz încumetare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încumetare s. f., g.-d. art. încumetării

încumetare s. f., g.-d. art. încumetării

încumetare s. f., g.-d. art. încumetării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCUMETARE s. v. curaj.

ÎNCUMETARE s. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.)

Intrare: încumetare
încumetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încumetare
  • ‑ncumetare
  • încumetarea
  • ‑ncumetarea
plural
  • încumetări
  • ‑ncumetări
  • încumetările
  • ‑ncumetările
genitiv-dativ singular
  • încumetări
  • ‑ncumetări
  • încumetării
  • ‑ncumetării
plural
  • încumetări
  • ‑ncumetări
  • încumetărilor
  • ‑ncumetărilor
vocativ singular —
plural —
încumătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încumătare
  • ‑ncumătare
  • încumătarea
  • ‑ncumătarea
plural
  • încumătări
  • ‑ncumătări
  • încumătările
  • ‑ncumătările
genitiv-dativ singular
  • încumătări
  • ‑ncumătări
  • încumătării
  • ‑ncumătării
plural
  • încumătări
  • ‑ncumătări
  • încumătărilor
  • ‑ncumătărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încumetare, încumetărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curaj cutezanță
    • format_quote Umbra, înlemnită pe loc de urletul străjărului, i-a răspuns cu blîndă încumetare femeiască. POPA, V. 301. DLRLC
etimologie:
  • vezi încumeta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.