8 definiții pentru cuscră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Din cuscru.

cuscră sf [At: PRAV. MOLD. 120 / Pl: ~re / E: ns cf cuscru] 1-2 (Grad de rudenie între) mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț Si: (înv) cuscrie (5). 3-4 (Îs) ~ra mică (Grad de rudenie între) mama miresei în raport cu mama mirelui. 5 (Reg) Fiecare din cele două copile care, când se apropie ridicarea zestrei de pe ladă, sunt suite, cu câte o năframă în mână, și așezate lângă ladă Cf drușcă, vătășiță, vorniciță.

CÚSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Probabil din cuscru.

CÚSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. Cuscră-n leș ca să mă fac, Lui Bîrzoi să-i vin de hac. ALECSANDRI, T. I 167.

CÚSCRĂ ~e f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. /<lat. consocra

cúscru, cúscră s., pl. ĭ, e (lat. cón-socer, cón-socra. D. rom. vine alb. krušk, kruškă, ung. kuszkura. V. socru). Tatăl și mama mireluĭ și mireseĭ între eĭ. Rudă pin alianță maĭ depărtată. V. cumătru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúscră s. f., g.-d. art. cúscrei; pl. cúscre

cúscră s. f., g.-d. art. cúscrei; pl. cúscre

Intrare: cuscră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuscră
  • cuscra
plural
  • cuscre
  • cuscrele
genitiv-dativ singular
  • cuscre
  • cuscrei
plural
  • cuscre
  • cuscrelor
vocativ singular
  • cuscră
  • cuscro
plural
  • cuscrelor

cuscră

  • 1. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cuscră-n Ieș ca să mă fac, Lui Bîrzoi să-i vin de hac. ALECSANDRI, T. I 167.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cuscru
    surse: DEX '09