cuscră sf [At: PRAV. MOLD. 120 / Pl: ~re / E: ns cf cuscru] 1-2 (Grad de rudenie între) mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț Si: (înv) cuscrie (5). 3-4 (Îs) ~ra mică (Grad de rudenie între) mama miresei în raport cu mama mirelui. 5 (Reg) Fiecare din cele două copile care, când se apropie ridicarea zestrei de pe ladă, sunt suite, cu câte o năframă în mână, și așezate lângă ladă Cf drușcă, vătășiță, vorniciță.