15 definiții pentru curiozitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURIOZITÁTE, (2) curiozități, s. f. 1. Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) lucru interesant care se întâlnește rar; ciudățenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. curiosité, lat. curiositas, -atis.

CURIOZITÁTE, (2) curiozități, s. f. 1. Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) lucru interesant care se întâlnește rar; ciudățenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. curiosité, lat. curiositas, -atis.

curiozitate sf [At: LB / V: ~ta / P: ~ri-o~ / Pl: ~tăți / E: fr curiosité, lat curiositas, it curiosita] 1 Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit. 2 Manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. 3 Indiscreție. 4-5 Caracterul ciudat al unei ființe sau al unui obiect Si: ciudățenie, raritate, (rar) bizarerie. 6 (Ccr; mpl) Lucru interesant, care se întâlnește rar Si: ciudățenie, raritate, (rar) bizarerie.

CURIOZITÁTE s.f. 1. Dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) raritate, ciudățenie. [Cf. fr. curiosité, it. curiosità].

CURIOZITÁTE s. f. 1. dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ◊ indiscreție. 2. caracterul ciudat al unui lucru, al unei ființe; raritate, ciudățenie. (< fr. curiosité, lat. curiositas)

CURIOZITÁTE1 f. 1) Dorință de a cunoaște, de a ști, de a afla ceva nou, necunoscut. 2) Interes meschin pentru orice, mai ales pentru chestiuni care privesc pe alții. [G.-D. curiozității; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosité, lat. curiositas, ~atis

CURIOZITÁTE2 ~ăți f. mai ales la pl. Caracter ciudat al unei persoane, al unui lucru sau al unui fenomen. [G.-D. curiozității; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosité, lat. curiositas, ~atis

curiozitate f. 1. dorință de a vedea, de a ști; 2. indiscrețiune; 3. lucru rar: muzeu plin de curiozități.

*curiozitáte f. (lat. curiósitas, -átis). Dorință de a afla. Indiscrețiune. Lucru rar saŭ straniŭ pe care trebuĭe să-l vezĭ: curiozitățile unuĭ oraș. Om plin de curiozitățĭ, om sucit, năzuros, mofturos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curiozitáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. curiozitắții; (rarități, ciudățenii) pl. curiozitắți

curiozitáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. curiozității; (rarități, ciudățenii) pl. curiozități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURIOZITÁTE s. 1. v. interes. 2. ciudățenie, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ăți în comportare.) 3. v. ciudățenie. 4. raritate. (O ~ a naturii.) 5. v. indiscreție.

CURIOZITATE s. 1. atenție, interes, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stîrnit ~.) 2. indiscreție. (E de-o ~ bolnăvicioasă.) 3. ciudățenie, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ în comportare.) 4. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) 5. raritate. (O ~ a naturii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CURIOZITATE. Subst. Curiozitate, sete de cunoaștere, dorință de a afla, interes, curiozitate științifică; curiozitate nesănătoasă (bolnăvicioasă, maladivă), indiscreție. Zel, ardoare, ardență (livr.), neliniște. Întrebare. Atenție, concentrare. Căutare, cercetare, scrutare, scotocire, tatonare, sondare (fig.), investigare, studiere. Iscodire, iscodeală, iscodenie (rar), spionare, spionaj. Adj. Curios, interesat, atent, pătrunzător (fig.), scrutător, iscoditor, numai ochi și urechi, studios; indiscret, care își vîră nasul peste tot, băgăreț (fam.), băgăcios (fam.). Vb. A fi curios, a manifesta curiozitate, a muri de curiozitate, a manifesta interes, a fi atent, a fi numai ochi și urechi, a fi interesat, a căuta, a cerceta, a scruta, a tatona, a sonda (fig.), a examina; a-și băga nasul în toate (peste tot), a trage cu urechea, a asculta pe la uși, a se băga unde nu-i fierbe oala. a se băga ca musca-n lapte, a căsca gura, a sta cu gura căscată. A iscodi, a spiona. V. atenție, cunoaștere, informație.

Intrare: curiozitate
curiozitate substantiv feminin
  • silabație: cu-ri-o-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curiozitate
  • curiozitatea
plural
  • curiozități
  • curiozitățile
genitiv-dativ singular
  • curiozități
  • curiozității
plural
  • curiozități
  • curiozităților
vocativ singular
plural

curiozitate

  • 1. Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: