2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURIÉR, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2,3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

curier, ~ă [At: LB / P: ~ri-er / V: (înv) curueriu, ~iir / Pl: ~i, ~e / E: fr courier, ger Kurier] 1 smf Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. 2 smf (Spc) Factor poștal. 3 smf Ștafetă. 4 sn (înv) Corespondență care se trimite sau se primește o dată Si: poștă. 5 sn Rubrică (într-o publicație periodică) cu caracter informativ.

CURIÉR, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2) s. n., (3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

CURIÉR, -Ă s.m. și f. 1. Factor poștal; cel care transportă corespondența, mesajele unei instituții. ◊ Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică. ♦ Ștafetă. 2. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ♦ Scrisorile expediate sau cele care sosesc undeva. ♦ Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. [Pron. -ri-er. / < fr. courrier, cf. it. corriere, germ. Kurier].

CURIÉR, -Ă I. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal. ◊ ștafetă. II. s. n. 1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ◊ scrisorile expediate sau primite deodată. 2. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat. 3. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. (< fr. courrier)

CURIÉR ~i m. 1) Persoană care duce corespondența unei instituții. ◊ ~ diplomatic lucrător la ministerul de externe care transportă poșta diplomatică. 2) înv. Buletin informativ tipărit periodic, care cuprinde informații dintr-un domeniu oarecare. [Sil. -ri-er] /<fr. courrier

curier m. 1. cel ce duce depeșile; 2. totalitatea scrisorilor trimise sau primite cu acelaș curier.

*curiér m. (fr. courrier, d. it. corriere, d. córrere, a alerga). Cel care duce (împarte) scrisorĭ, telegrame ș. a. (numit și factor, poștalion, poștar și plicar). S. n., pl. e. Totalitatea scrisorilor sosite odată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curiér2 (poștă, publicație, rubrică) (-ri-er) s. n., (publicații, rubrici) pl. curiére

curiér1 (persoană) (-ri-er) s. m., pl. curiéri

curiér (corespondență, publicație, rubrică) s. n. (sil. -ri-er), (publicații, rubrici) pl. curiére

curiér (persoană) s. m. (sil. -ri-er), pl. curiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURIÉR s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)

CURIÉR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.

curier s. v. FACTOR. POȘTAR. POȘTAȘ. POȘTĂ.

CURIER s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURIER DE AMBE SEXE, prima revistă literară din Țara Românească, supliment al ziarului „Curierul românesc”. A apărut la București, bilunar, între 1837 și 1847, sub conducerea lui I. Heliade Rădulescu.

CURIERUL JUDICIAR, publicație juridică săptămînală. Apărută în România între anii 1892 și 1948.

CURIERUL ROMÂNESC, gazetă politică, comercială și literară. A apărut la București, cu intermitențe și cu o periodicitate variabilă, între 1829 și 1859. Editată de I. Heliade Rădulescu. Primul periodic în lb. română apărut în Țara Românească.

Intrare: curier (s.m.)
  • silabație: cu-ri-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curier
  • curierul
  • curieru‑
plural
  • curieri
  • curierii
genitiv-dativ singular
  • curier
  • curierului
plural
  • curieri
  • curierilor
vocativ singular
  • curierule
  • curiere
plural
  • curierilor
Intrare: curier (s.n.)
curier2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: cu-ri-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curier
  • curierul
  • curieru‑
plural
  • curiere
  • curierele
genitiv-dativ singular
  • curier
  • curierului
plural
  • curiere
  • curierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curier, -ă (persoană) curieră

  • 1. Factor poștal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: factor poștar poștaș
    • 1.1. Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică.
        surse: DN
    • surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

curier (s.n.)

  • 1. învechit Corespondență care se trimite sau se primește deodată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: poștă
    • 1.1. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc.
      surse: DN
    • 1.2. Mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat.
      surse: MDN '00
  • 2. învechit Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă.
      surse: DN

etimologie: