3 intrări

school Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. restr. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877-1878. – Curcă + suf. -an.

CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. restr. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877-1878. – Curcă + suf. -an.

curcan sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 306/6 / V: cor~ / Pl: ~i / E: curcă + -an] 1 Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo). 2 (Prc) Masculul curcii (1). 3 (Îe) A se umfla în pene ca un ~ A-și da aere Si: a se îngâmfa. 4 (Dep) Polițist. 5 (Fig) Dorobanț. 6 (Fig) Om (foarte) bătrân. 7 (Irn) Om greu de cap.

CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare din familia galinaceelor, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai; masculul curcii. După dînsa alergau curcanii leorbăind din gușa cu mărgele roșii. C. PETRESCU, R. DR. 242. Căpitanul de haiduci puse de tăie un curcan. ISPIRESCU, L. 142. La curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. EMINESCU, N. 42. [Vulpea] zise-n dată: Prințule, în loc de plată Aș pofti cîțiva curcani. ALEXANDRESCU, P. 33. ◊ Expr. A se umfla în pene (sau, mai rar, a se îngîmfa) ca un curcan = a-și da aere, a face pe grozavul. [Fiul împăratului] se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. ♦ (Depreciativ) Sergent de stradă, vardist. Jucau barbut, cu ochii în patru să nu-i prindă curcanul. PAS, Z. I 166. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților romîni în războiul de la 1877-1878 (din cauza penei de curcan pe care o purtau la căciulă). Peneș Curcanul [titlu]. ALECSANDRI. Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. A. 204.

CURCÁN ~i m. Pasăre domestică, de talie mare, cu coada lată care se desface în evantai, crescută pentru carnea ce posedă valoroase calități dietetice. ◊ A se umfla în pene ca un ~ a-și da aere. /curcă + suf. ~an

curcan m. 1. pasăre de curte din ordinul galinaceelor, adusă din America în Europa la 1518 de Iezuiți (Meleagris gallopavo): se umflă ca un curcan; 2. nume dat (după răsboiul dela 1877) dorobanților noștri, cari purtau la căciulă o pană de curcan: curcan cu trei cruci pe piept; 3. iarbă de curcă (Fumaria).

curcán m. (d. curcă, ca gîscan d. gîscă. V. curcă). Masculu curciĭ, o pasăre galinacee domestică adusă din America de ĭezuițĭ la 1518 (meléagris gallopávo). Nume dat în glumă dorobanților după pana saŭ penele de curcan pe care le poartă la căcĭulă (prefăcut în renume după războĭu de la 1877, dar oficial numițĭ tot dorobanțĭ). A se unfla în pene ca curcanu, a fi grozav de mîndru. – În Trans. și corcodan. V. cĭocoĭ.

MOȚ1, moțuri, s. n. 1. Șuviță de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale). ◊ Expr. (Fam.) (A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) mai important, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva. Moț și el, se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuție. A lua (pe cineva) de moț = a trage de păr. ♦ Șuviță de păr legată cu o panglică; p. ext. panglica cu care se leagă această șuviță. ♦ (Fam.; mai ales la pl., în forma moațe) Șuviță de păr răsucită pe un șiret, o hârtie etc. pentru a se încreți; p. ext. șiret, hârtie etc. folosite în acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Panaș, ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliță etc. 4. Pielea roșie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă. ◊ Compus: moțul-curcanului = a) plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale); b) plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus). 5. Nume dat unor inflorescențe. 6. (Reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioară ascuțită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf. [Pl. și: moațe] – Et. nec.

moț1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri și (13, 14) moațe / E: nct] 1 Smoc, șuviță de păr mai lung și mai des, din frunte sau din creștetul capului, la oameni și la animale Si: motoc (3). 2 Smoc de pene, uneori de altă culoare, de pe capul unor păsări Si: (reg) moțochină (1). 3-4 (Irn; Îljv) (Mai) cu ~ (Într-un mod) mai deosebit, mai iscusit, mai grozav decât altcineva. 5-6 (Îal) (Într-un mod) mai îngrijit. 7-8 (Îal) (Într-un mod) mai hazliu. 9 (Îe) ~ și el! Se spune cuiva care apare pe neașteptate undeva sau intervine brusc într-o discuție. 10 (Gmț; îlv) A lua (sau a apuca) de ~ A trage de păr. 11 (Reg; îe) A face (pe cineva) cu ~ A defăima. 12 (Îc) ~ul-cocoșului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 Șuviță de păr la copii, legată cu o panglică. 14 (Pex) Panglică cu care se leagă moțul (9) copiilor. 15 (Mpl) Șuviță de păr răsucită pe o bucată de șiret, de cârpă, de hârtie sau pe o clamă, pentru a se încreți. 16 (Pex) Șiret, cârpă, hârtie folosită în acest scop Vz bigudiu. 17-18 (Reg) (Barbă mică sau) cioc. 19 Panaș. 20 Ciucure. 21 Piele roșie care atârnă ca un ciucure deasupra ciocului curcanului. 22 (Îc) ~ul-curcanului Plantă erbacee mare, cu flori roșii, roz sau albe dispuse în spice ce atârnă Si: (reg) creasta-cocoșului, nasul-curcanului (Polygonum orientale). 23 (Reg; îae) Busuioc-roșu (Amarantus caudatus). 24 (Reg; îae) Levănțică (Lavandula officinalis). 25 (Reg) Inflorescență. 26 (Spc) Floare de papură. 27 (Spc) Spic din vârful porumbului. 28 (Spc) Boabe, grăunțe în spic. 29 (Reg) Con de brad. 30 (Mun) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 31 (Pan) Parte mai de sus a unui obiect Si: vârf 32 (Mun; Olt; fig) Parte mai bună a unui lucru Si: lamură. 33 (Pan) Vârf ascuțit al unei căciuli, al unei bonete etc. 34 (Reg) Căciulă. 35 (Reg; pan) Gurgui al opincii. 36 (Trs; pan) Prâsnel la fus. 37 (Reg; pan) Feștilă a lumânării. 38 (Reg; pan) Matiță (1).

MOȚ1, moțuri și (2) moațe, s. n. 1. Șuviță de păr la femei și copii, ondulată și lăsată pe frunte, sau, la copii, prinsă în creștetul capului cu o panglică, cu o fundă; p. ext. panglică sau fundă cu care se leagă această șuviță. Poartă moț albastru.Să-ți fac o coadă ș-un moț. ȘEZ. I 237. ◊ Expr. A lua de moț (pe cineva) = a apuca, a trage de păr (pe cineva). (Ironic) (A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = a fi cu vază, însemnat, iscusit, breaz, grozav. Să-l vezi pe Martin: el cu moțu-n frunte. DAVIDOGLU, M. 83. Cum te-ai brodit tu mai cu moț, Mai firoscos decît noi toți? TEODORESCU, P. P. 111. A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori o expunere. ◊ (Familiar, cu valoare de interjecție, la adresa unei persoane care se amestecă nechemată în vorbă) Eh! moț! săriși și tu. Moț și el! ◊ (Rar, la animale) De pe vîrful prelins al moțului său din frunte, cele de pe urmă picături de apă ale potopului ceresc se strecurau domol și rar. HOGAȘ, M. N. 179. 2. (La pl.) Bucată de șiret, hîrtie sau metal pe care se înfășoară o șuviță de păr pentru a o ondula. V. bigudiu. 3. Smoc de pene de pe capul unei păsări. Pupăza are moț. Moțul ciocîrlanului. 4. Pielea roșie care atîrnă (ca un ciucure) de pe capul curcanului. V. creastă. Un curcan stă sus, pe-o bîrnă. Nu vrea să se bucure. Moțul roșu îi atîrnă Moale ca un ciucure. TOPÎRCEANU, M. 39. ♦ Compus: moțul-curcanului = a) plantă erbacee cu flori roșii în formă de spice care atîrnă în jos (Poligonum orientale); b) plantă erbacee cu flori mici și roșii așezate în spice lungi și mari, care atîrnă ca o coadă (Amarautus Caudatus). Moțul-curcanului tivea cu violet șanțurile. I. BOTEZ, ȘC. 102. 5. Ciucure de fire de mătase, de lînă sau de bumbac, care atîrnă la fes, la scufie etc. Cu căciuli moțate, Cu moțuri vărgate, Lăsate pe spate. TEODORESCU, P. P. 497. 6. Partea superioară, ascuțită sau bulbucată a unor lucruri. Îmi aduc aminte de fiecare fir de păpădie al cărui moț l-am retezat cu nuiaua. STANCU, D. 24. Moțurile capelelor se înălțau țanțoșe către tavan. SAHIA, N. 73.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!móțul-curcánului (plantă) s. m. art.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURCÁN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan. 2. (MIL., IST.) v. dorobanț.

CURCAN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan. 2. (MIL.) căciular, dorobanț. (~ în vechea armată română.)

MOȚUL-CURCÁNULUI s. v. busuioc-roșu, răculeț.

NASUL-CURCÁNULUI s. v. busuioc-roșu, moțul-curcanului.

moțul-curcanului s. v. BUSUIOC-ROȘU. RĂCULEȚ. ȘTIR.

nasul-curcanului s. v. BUSUIOC-ROȘU. MOȚUL-CURCANULUI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURCÁN (< curcă) s. m. (ZOOT.) Pasăre din ordinul galiformelor, care trăiește în stare sălbatică în S.U.A. și Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lată, ce o desfășoară sub formă de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasăre domesticită de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasăre domestică; este crescut pentru producția de carne; p. restr. masculul curcii.

arată toate definițiile

Intrare: curcan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcan
  • curcanul
  • curcanu‑
plural
  • curcani
  • curcanii
genitiv-dativ singular
  • curcan
  • curcanului
plural
  • curcani
  • curcanilor
vocativ singular
plural
Intrare: moțul-curcanului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțul-curcanului
plural
genitiv-dativ singular
  • moțului-curcanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nasul-curcanului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nasul-curcanului
plural
genitiv-dativ singular
  • nasului-curcanului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curcan

  • 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: curcănaș attach_file 4 exemple
    exemple
    • După dînsa alergau curcanii leorbăind din gușa cu mărgele roșii. C. PETRESCU, R. DR. 242.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul de haiduci puse de tăie un curcan. ISPIRESCU, L. 142.
      surse: DLRLC
    • La curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. EMINESCU, N. 42.
      surse: DLRLC
    • [Vulpea] zise-n dată: Prințule, în loc de plată Aș pofti cîțiva curcani. ALEXANDRESCU, P. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Masculul curcii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A se umfla în pene (sau, mai rar, a se îngâmfa) ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngâmfa attach_file un exemplu
      exemple
      • [Fiul împăratului] se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311.
        surse: DLRLC
    • 1.3. depreciativ în trecut Sergent de stradă; vardist.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: gardist, -ă attach_file un exemplu
      exemple
      • Jucau barbut, cu ochii în patru să nu-i prindă curcanul. PAS, Z. I 166.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877-1878.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Peneș Curcanul [titlu]. ALECSANDRI.
      surse: DLRLC
    • Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. A. 204.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Curcă + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09

moțul-curcanului

  • 1. Plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale).
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Moțul-curcanului tivea cu violet șanțurile. I. BOTEZ, ȘC. 102.
      surse: DLRLC

etimologie:

nasul-curcanului

etimologie: