2 intrări

12 definiții

CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < sb.).

CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.).

CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Regional) Zgîrcit, avar. Bogații cei cupiți și calici. VISSARION, B. 144.

cupít (reg.) adj. m., pl. cupíți; f. cupítă, pl. cupíte

cupít adj. m., pl. cupíți; f. sg. cupítă, pl. cupíte

CUPÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cupít, cupítă, cupíți, cupíte, adj. (reg.) 1. încrețit, zbârcit, cu cute. 2. (fig.) avar, zgârcit.

cupít, -ă adj. (d. cupesc). Vest. Rar. Avar, zgîrcit.

cupí (-pésc, -ít), vb.1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.

cupí, cupésc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunzături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).

cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cupít s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Intrare: cupit
cupit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupit cupitul cupi cupita
plural cupiți cupiții cupite cupitele
genitiv-dativ singular cupit cupitului cupite cupitei
plural cupiți cupiților cupite cupitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cupi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cupi cupire cupit cupind singular plural
cupește cupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cupesc (să) cupesc cupeam cupii cupisem
a II-a (tu) cupești (să) cupești cupeai cupiși cupiseși
a III-a (el, ea) cupește (să) cupească cupea cupi cupise
plural I (noi) cupim (să) cupim cupeam cupirăm cupiserăm, cupisem*
a II-a (voi) cupiți (să) cupiți cupeați cupirăți cupiserăți, cupiseți*
a III-a (ei, ele) cupesc (să) cupească cupeau cupi cupiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)