2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < sb.).

cupit, ~ă a [At: SĂM. I, 120 / Pl: ~iți, ~e / E: cupi] 1 (Mai ales d. o cusătură) Încrețit. 2 (Reg; fig) Zgârcit. 3 (Olt; pex) Strâns2. 4 (D. pâine) Cocoloșit2. 5 (Olt) Surprins2. 6 (Olt) Cuprins2. 7 (Olt; d. oameni) Încolțit pentru a fi bătut. 8 (Reg; d. fierul plugului) Aplecat2.

cupit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupi] 1 Cupire (1). 2 (Olt; pex) Strângere. 3 Cupire (4). 4 (Olt) Încolțire. 5 (Olt) Surprindere. 6 (Olt) Cuprindere. 7-8 (Reg) Cupire (8-9).

CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.).

CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Regional) Zgîrcit, avar. Bogații cei cupiți și calici. VISSARION, B. 144.

cupít, -ă adj. (d. cupesc). Vest. Rar. Avar, zgîrcit.

cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr купити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.

cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cupít (reg.) adj. m., pl. cupíți; f. cupítă, pl. cupíte

cupít adj. m., pl. cupíți; f. sg. cupítă, pl. cupíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUPÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cupit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cupí (-pésc, -ít), vb.1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cupít, cupítă, cupíți, cupíte, adj. (reg.) 1. încrețit, zbârcit, cu cute. 2. (fig.) avar, zgârcit.

cupí, cupésc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunsături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).

Intrare: cupit
cupit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupit
  • cupitul
  • cupitu‑
  • cupi
  • cupita
plural
  • cupiți
  • cupiții
  • cupite
  • cupitele
genitiv-dativ singular
  • cupit
  • cupitului
  • cupite
  • cupitei
plural
  • cupiți
  • cupiților
  • cupite
  • cupitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cupi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupi
  • cupire
  • cupit
  • cupitu‑
  • cupind
  • cupindu‑
singular plural
  • cupește
  • cupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cupesc
(să)
  • cupesc
  • cupeam
  • cupii
  • cupisem
a II-a (tu)
  • cupești
(să)
  • cupești
  • cupeai
  • cupiși
  • cupiseși
a III-a (el, ea)
  • cupește
(să)
  • cupească
  • cupea
  • cupi
  • cupise
plural I (noi)
  • cupim
(să)
  • cupim
  • cupeam
  • cupirăm
  • cupiserăm
  • cupisem
a II-a (voi)
  • cupiți
(să)
  • cupiți
  • cupeați
  • cupirăți
  • cupiserăți
  • cupiseți
a III-a (ei, ele)
  • cupesc
(să)
  • cupească
  • cupeau
  • cupi
  • cupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cupit

etimologie:

  • cupi (puțin folosit, „a strânge” din limba sârbă, croată).
    surse: DEX '09 DEX '98