CUPIT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < sb.).

cupit, ~ă a [At: SĂM. I, 120 / Pl: ~iți, ~e / E: cupi] 1 (Mai ales d. o cusătură) Încrețit. 2 (Reg; fig) Zgârcit. 3 (Olt; pex) Strâns². 4 (D. pâine) Cocoloșit². 5 (Olt) Surprins². 6 (Olt) Cuprins². 7 (Olt; d. oameni) Încolțit pentru a fi bătut. 8 (Reg; d. fierul plugului) Aplecat².

cupit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cupi] 1 Cupire (1). 2 (Olt; pex) Strângere. 3 Cupire (4). 4 (Olt) Încolțire. 5 (Olt) Surprindere. 6 (Olt) Cuprindere. 7-8 (Reg) Cupire (8-9).

❍ CUPIT adj. și sm. Sgîrcit, avar: tată-său era un ~ d’ăia de-și mînca de sub unghie (RV.-CRG.).

CUPIT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.).

CUPIT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Regional) Zgîrcit, avar. Bogații cei cupiți și calici. VISSARION, B. 144.

cupít, -ă adj. (d. cupesc). Vest. Rar. Avar, zgîrcit.

cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr купити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.

❍ CUPI (-pesc) vb. tr. Olten. 1 A prinde, a surprinde: l-a cupit tocmai cînd nu se aștepta ¶ 2 A încolți și a bate strașnic: pe panduri i-au cupit rău Turcii la munte (R.-COD.) ¶ 3 A strînge prea tare ața, cînd se coase, astfel că cusătura se încrețește (CIAUȘ.) ¶ 4 Băn. A face crețuri, cute, la o pînză [srb. kupiti].

cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.

cupit (reg.) adj. m., pl. cupiți; f. cupită, pl. cupite

cupit (reg.) adj. m., pl. cupiți; f. cupită, pl. cupite

cupit adj. m., pl. cupiți; f. sg. cupită, pl. cupite

cupi (-pesc, -it), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.

CUPIT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cupit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

cupit, cupită, cupiți, cupite, adj. (reg.) 1. încrețit, zbârcit, cu cute. 2. (fig.) avar, zgârcit.

cupi, cupesc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunsături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).