2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂTÁRE, cumpătări, s. f. Măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate. – V. cumpăta.

CUMPĂTÁRE, cumpătări, s. f. Măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate. – V. cumpăta.

cumpătare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II 67/14 / Pl: ~tări / E: cumpăta] (Înv) Potrivire. 2 Dispunere. 3 Îndurare. 4 Uneltire. 5 Determinare a cuiva să facă ceva Si: cumpătat1 (5). 6 Străduință. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare. 10 Moderație. 11 Stăpânire de sine Si: cumpătat1 (11). 12 Fel de a fi calculat Si: cumpătat1 (12). 13 (Iuz) Calificativ reverențios pentru domnitori în actele scrise.

CUMPẮTARE s. f. Măsură, moderație (mai ales cui privire la mîncare și băutură); înfrînare, sobrietate. La mîncare să ai cumpătare și la băutură să fii cu măsură. POP.

CUMPĂTÁRE f. Simț al măsurii; sobrietate; austeritate. /Din cumpăt

cumpătare f. 1. măsură, moderațiune; 2. abținere dela băuturi și mâncări multe.

cumpătáre f., pl. ărĭ. Moderațiune, înfrînare, sobrietate.

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) și ~tez (rar ~petez) / E: ml *compitare (= computare)] (Înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua o băutură alcoolică. 15 vti (Înv) A alerga.

cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpătáre s. f., g.-d. art. cumpătắrii

cumpătáre s. f., g.-d. art. cumpătării

cumpătá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cumpăteáză

cumpătá vb., ind. prez. 1 sg. cumpătéz, 3 sg. și pl. cumpăteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPĂTARE s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

Intrare: cumpătare
cumpătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpătare
  • cumpătarea
plural
  • cumpătări
  • cumpătările
genitiv-dativ singular
  • cumpătări
  • cumpătării
plural
  • cumpătări
  • cumpătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cumpăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpăta
  • cumpătare
  • cumpătat
  • cumpătatu‑
  • cumpătând
  • cumpătându‑
singular plural
  • cumpătea
  • cumpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumpătez
(să)
  • cumpătez
  • cumpătam
  • cumpătai
  • cumpătasem
a II-a (tu)
  • cumpătezi
(să)
  • cumpătezi
  • cumpătai
  • cumpătași
  • cumpătaseși
a III-a (el, ea)
  • cumpătea
(să)
  • cumpăteze
  • cumpăta
  • cumpătă
  • cumpătase
plural I (noi)
  • cumpătăm
(să)
  • cumpătăm
  • cumpătam
  • cumpătarăm
  • cumpătaserăm
  • cumpătasem
a II-a (voi)
  • cumpătați
(să)
  • cumpătați
  • cumpătați
  • cumpătarăți
  • cumpătaserăți
  • cumpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • cumpătea
(să)
  • cumpăteze
  • cumpătau
  • cumpăta
  • cumpătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cumpătare

etimologie:

  • vezi cumpăta
    surse: DEX '98 DEX '09

cumpăta

etimologie: