opțiuni
  • info

8 definiții pentru cumpăta

Explicative DEX

CUMPĂTA, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

CUMPĂTA, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) și ~tez (rar ~petez) / E: ml *compitare (= computare)] (Înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua o băutură alcoolică. 15 vti (Înv) A alerga.

CUMPĂTA (-tez) I. vb. tr. 1 A restrînge, a modera, a face să păstreze oare-care măsură 2 Trans. A îndemna, a pune la cale pe cineva, a-l pune să facă un lucru: la ce pacoste grea m’ai cumpătat tu pe mine (MERA) 3 A cruța. II. vb. refl. ‡ A se strădui: cu mare osidie s’au cumpătat ... de au găsit izvorul vieții cel nescăzut (PRV.-MB.) [lat. vulg. * compĭtare < computare].

CUMPĂTAT adj. 1 p. CUMPĂTA C. NECUMPĂTAT 2 Cu măsură, în spec. la mîncare și băutură, înfrînat 3 Așezat, astîmpărat, cuminte: cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea ~ă, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei (ISP.).

cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.

Ortografice DOOM

cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. cumpătez, 3 cumpătează; conj. prez. 1 sg. să cumpătez, 3 să cumpăteze

cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cumpătează

cumpăta vb., ind. prez. 1 sg. cumpătez, 3 sg. și pl. cumpătează

Intrare: cumpăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpăta
  • cumpătare
  • cumpătat
  • cumpătatu‑
  • cumpătând
  • cumpătându‑
 singular plural
  • cumpătează
  • cumpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumpătez
 (să)
  • cumpătez
  • cumpătam
  • cumpătai
  • cumpătasem
a II-a (tu)
  • cumpătezi
 (să)
  • cumpătezi
  • cumpătai
  • cumpătași
  • cumpătaseși
a III-a (el, ea)
  • cumpătează
 (să)
  • cumpăteze
  • cumpăta
  • cumpătă
  • cumpătase
plural I (noi)
  • cumpătăm
 (să)
  • cumpătăm
  • cumpătam
  • cumpătarăm
  • cumpătaserăm
  • cumpătasem
a II-a (voi)
  • cumpătați
 (să)
  • cumpătați
  • cumpătați
  • cumpătarăți
  • cumpătaserăți
  • cumpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • cumpătează
 (să)
  • cumpăteze
  • cumpătau
  • cumpătară
  • cumpătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumpăta, cumpătezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.