6 definiții pentru cumpăta

cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) și ~tez (rar ~petez) / E: ml *compitare (= computare)] (Înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua o băutură alcoolică. 15 vti (Înv) A alerga.

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).

cumpătá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cumpăteáză

cumpătá vb., ind. prez. 1 sg. cumpătéz, 3 sg. și pl. cumpăteáză

cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.

Intrare: cumpăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cumpăta cumpătare cumpătat cumpătând singular plural
cumpătea cumpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cumpătez (să) cumpătez cumpătam cumpătai cumpătasem
a II-a (tu) cumpătezi (să) cumpătezi cumpătai cumpătași cumpătaseși
a III-a (el, ea) cumpătea (să) cumpăteze cumpăta cumpătă cumpătase
plural I (noi) cumpătăm (să) cumpătăm cumpătam cumpătarăm cumpătaserăm, cumpătasem*
a II-a (voi) cumpătați (să) cumpătați cumpătați cumpătarăți cumpătaserăți, cumpătaseți*
a III-a (ei, ele) cumpătea (să) cumpăteze cumpătau cumpăta cumpătaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)