2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULTIVATÓR, -OÁRE, cultivatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. – Din fr. cultivateur.

cultivator, ~oare [At: TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: fr cultivateur, ger Kultivator] 1 smf Persoană care lucrează pământul (arându-l, semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare). 2 smf (Ivr) Crescător de animale. 3 smf (Fig; nob) Educator. 4 sn Mașină agricolă pentru mărunțirea și afânarea pământului, distrugerea buruienilor etc. Si: extirpator, (reg) scormonitor.

CULTIVATÓR, -OÁRE, cultivatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. – Din fr. cultivateur.

CULTIVATÓR2, -OÁRE, cultivatori, -oare, s. m. și f. Persoană care cultivă pămîntul, plante etc. V. agricultor.

CULTIVATÓR1, cultivatoare, s. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afînarea pămîntului arat.

CULTIVATÓR s.n. Mașină agricolă pentru fărâmițarea și afânarea pământului arat. // s.m. și f. Persoană care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur].

CULTIVATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. II. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur)

CULTIVATÓR2 ~oáre n. Mașină agricolă folosită pentru distrugerea buruienilor, precum și pentru afânarea și nivelarea solului. /<fr. cultivateur

CULTIVATÓR1 ~i m. Persoană care cultivă pământul, plante agricole. /<fr. cultivateur

cultivator m. cel ce cultiva pământul.

*cultivatór, -oáre adj. și s. Care cultivă: cultivator de pămînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cultivatór2 (mașină) s. n., pl. cultivatoáre

cultivatór1 (persoană) s. m., pl. cultivatóri

cultivatór (persoană) s. m., pl. cultivatóri

cultivatór (mașină agricolă) s. n., pl. cultivatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULTIVATÓR s. (AGRIC.) (rar) extirpator, scormonitor.

CULTIVATOR s. (AGRIC.) (rar) extirpator, scormonitor.

Intrare: cultivator (mașină)
cultivator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cultivator
  • cultivatorul
  • cultivatoru‑
plural
  • cultivatoare
  • cultivatoarele
genitiv-dativ singular
  • cultivator
  • cultivatorului
plural
  • cultivatoare
  • cultivatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cultivator, -oare (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cultivator
  • cultivatorul
  • cultivatoru‑
plural
  • cultivatori
  • cultivatorii
genitiv-dativ singular
  • cultivator
  • cultivatorului
plural
  • cultivatori
  • cultivatorilor
vocativ singular
  • cultivatorule
plural
  • cultivatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cultivator (mașină)

  • 1. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: extirpator (s.n.) scormonitor (s.n.)

etimologie:

cultivator, -oare (persoană) cultivatoare

  • 1. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: