CULTIVATOR, -OARE, cultivatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. – Din fr. cultivateur.

cultivator, ~oare [At: TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: fr cultivateur, ger Kultivator] 1 smf Persoană care lucrează pământul (arându-l, semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare). 2 smf (Ivr) Crescător de animale. 3 smf (Fig; nob) Educator. 4 sn Mașină agricolă pentru mărunțirea și afânarea pământului, distrugerea buruienilor etc. Si: extirpator, (reg) scormonitor.

CULTIVATOR, -OARE, cultivatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. – Din fr. cultivateur.

CULTIVATOR², -OARE, cultivatori, -oare, s. m. și f. Persoană care cultivă pămîntul, plante etc. V. agricultor.

CULTIVATOR s.n. Mașină agricolă pentru fărîmițarea și afînarea pămîntului arat. // s.m. și f. Persoană care se ocupă cu cultura pămîntului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur].

CULTIVATOR, -OARE I. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. II. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur)

CULTIVATOR¹ ~i m. Persoană care cultivă pământul, plante agricole. /<fr. cultivateur

cultivator m. cel ce cultiva pământul.

*cultivatór, -oáre adj. și s. Care cultivă: cultivator de pămînt.

cultivator¹ (persoană) s. m., pl. cultivatori

cultivator¹ (persoană) s. m., pl. cultivatori

cultivator (persoană) s. m., pl. cultivatori