8 definiții pentru scormonitor (s.n.) scormolitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormonește; fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva. 2. S. n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormonește; fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva. 2. S. n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

scormonitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 158/23 / V: (înv) ~oli~ / Pl: ~i, ~oare / E: scormoni + -tor] 1-2 smf, a (Ființă) care sapă gropi, șanțuri în pământ sau în alte materii solide, în mod superficial și dezordonat Si: (rar) scotocitor (1-2), scurmător (1-2), (îvp; fam) scociorâtor (1), (îrg) scârmănător, scorbelitor (1), scobârlitor, (reg) scârmocitor (1), scobărlitor, răcălitor2, râcâitor1 (1). 3-4 smf, a (Ființă) care aruncă în toate părțile pământ sau alte materii solide pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interior, pentru a realiza ceva etc. Si: (rar) scotocitor (3-4), scurmător (3-4), (îvp; fam) scociorâtor (2), (îrg) scârmănător, scorbelitor (2), (reg) scârmocitor (2), răcălitor2, râcâitor1 (1). 5 sn Piesă metalică în formă de gheară, care se aplică la unele pluguri, pentru a scormoni (2) pământul de sub brazdă. 6 sn (Pex) Instrument agricol prevăzut cu un scormonitor (5). 7-8 smf, a (Persoană) care cercetează peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva) Si: scotocitor (5-6). 9 a (Fig; d. privire) Care caută să pătrundă, să surprindă ceva. 10-11 smf, a (Pex) ; (Persoană) care analizează cu atenție până la cel mai mic detaliu Si: cercetător (11-12). 12 sm (Orn; reg; îc) ~-de-pietriș Pietroșel (Arenaria interpres).

SCORMONITÓR, scormonitoare, s. n. Piesă metalică în formă de gheară, aplicată la unele pluguri pentru a scormoni pămîntul dedesubtul brazdei.

scormolitor sn vz scormonitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scormonitór2 s. n., pl. scormonitoáre

scormonitór s. n., pl. scormonitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORMONITÓR s. v. cultivator.

Intrare: scormonitor (s.n.)
scormonitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scormonitor
  • scormonitorul
  • scormonitoru‑
plural
  • scormonitoare
  • scormonitoarele
genitiv-dativ singular
  • scormonitor
  • scormonitorului
plural
  • scormonitoare
  • scormonitoarelor
vocativ singular
plural
scormolitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scormonitor (s.n.) scormolitor

  • 1. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cultivator (mașină)

etimologie:

  • Scormoni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09