2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULPABILIZÁRE s. f. Acțiunea de a culpabiliza.V. culpabiliza.

culpabilizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: culpabiliza] Învinuire.

CULPABILIZÁRE, culpabilizări, s. f. Acțiunea de a culpabiliza.V. culpabiliza.

culpabilizáre s. f. Învinovățire ◊ „Mai ales eroul principal trăiește de la început sfâșiat lăuntric și se supune, o vreme fără intenție, unui proces de culpabilizare atroce, până la limita răbdării fizice.” Săpt. 15 IV 88 p. 2 (din culpabiliza; D. Urițescu CV 41)

CULPABILIZÁ, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se simtă vinovat. – Din fr. culpabiliser.

CULPABILIZÁ, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se simtă vinovat. – Din fr. culpabiliser.

culpabiliza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr culpabiliser] 1-2 A face pe cineva să se simtă (sau să fie considerat) vinovat Si: a învinui.

CULPABILIZÁ vb. tr. a învinovăți. (< fr. culpabiliser)

culpabilizá vb. I (jur.) A învinovăți ◊ „Pe scurt, semnatarul articolului «Evidența inadvertenței» încearcă să mă culpabilizeze după un procedeu arhicunoscut. El alcătuiește un dosar, scoate la iveală fișe doveditoare, citează dintr-un articol din 1965, face referiri la biografia mea.” R.lit. 6 XII 73 p. 8. ◊ „Ceea ce îl culpabilizase era, de fapt, o anumită atitudine față de realitate, un mod defectuos de a-și asuma lucrurile și adevărul despre cei apropiați.” Vatra III 88 p. 5; v. și sataniza (din fr. culpabiliser; DMN 1966; D. Urițescu CV 40; DEX-S)

A CULPABILIZÁ ~éz tranz. A considera culpabil; a face să se simtă vinovat. /<fr. culpabiliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*culpabilizáre s. f., g.-d. art. culpabilizắrii

culpabilizáre s. f., g.-d. art. culpabilizării

*culpabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 culpabilizeáză

culpabilizá vb., ind. prez. 1 sg. culpabilizéz, 3 sg. și pl. culpabilizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULPABILIZÁRE s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.

CULPABILIZÁ vb. v. acuza, învinovăți, învinui.

Intrare: culpabilizare
culpabilizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culpabilizare
  • culpabilizarea
plural
  • culpabilizări
  • culpabilizările
genitiv-dativ singular
  • culpabilizări
  • culpabilizării
plural
  • culpabilizări
  • culpabilizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: culpabiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culpabiliza
  • culpabilizare
  • culpabilizat
  • culpabilizatu‑
  • culpabilizând
  • culpabilizându‑
singular plural
  • culpabilizea
  • culpabilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culpabilizez
(să)
  • culpabilizez
  • culpabilizam
  • culpabilizai
  • culpabilizasem
a II-a (tu)
  • culpabilizezi
(să)
  • culpabilizezi
  • culpabilizai
  • culpabilizași
  • culpabilizaseși
a III-a (el, ea)
  • culpabilizea
(să)
  • culpabilizeze
  • culpabiliza
  • culpabiliză
  • culpabilizase
plural I (noi)
  • culpabilizăm
(să)
  • culpabilizăm
  • culpabilizam
  • culpabilizarăm
  • culpabilizaserăm
  • culpabilizasem
a II-a (voi)
  • culpabilizați
(să)
  • culpabilizați
  • culpabilizați
  • culpabilizarăți
  • culpabilizaserăți
  • culpabilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • culpabilizea
(să)
  • culpabilizeze
  • culpabilizau
  • culpabiliza
  • culpabilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culpabilizare

etimologie:

  • vezi culpabiliza
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

culpabiliza

etimologie: