culpabiliza vb. I (jur.) A învinovăți ◊ „Pe scurt, semnatarul articolului «Evidența inadvertenței» încearcă să mă culpabilizeze după un procedeu arhicunoscut. El alcătuiește un dosar, scoate la iveală fișe doveditoare, citează dintr-un articol din 1965, face referiri la biografia mea.” R.lit. 6 XII 73 p. 8. ◊ „Ceea ce îl culpabilizase era, de fapt, o anumită atitudine față de realitate, un mod defectuos de a-și asuma lucrurile și adevărul despre cei apropiați.” Vatra III 88 p. 5; v. și sataniza (din fr. culpabiliser; DMN 1966; D. Urițescu CV 40; DEX-S)