2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cujbă sf [At: LB / V: coj~, cușbă (Trs) gu~ / Pl: ~be și (rar) ~bi / E: srb gužba] (Reg) 1 Nuia pârlită în foc și bine răsucită, folosită pentru a lega diverse obiecte Si: (reg) gânj, vânj. 2 Legătură la car. 3 Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 4 Chingă. 5 Legătură făcută cu o nuia răsucită, care ține o sarcină de vreascuri. 6 (Ban) Parte a biciului care se leagă de codiriște. 7 Bucată de lemn fixată în pământ (sau în zid) de care se leagă (sau se atârnă, cu un lanț) ceaunul deasupra focului. 8 (La războiul de țesut) Fiecare din cele două brațe în formă de unghi drept, de care sunt agățate brâglele și vătalele cu ajutorul cărora se bat firele Si: (reg) brațe, ciocan, furcă, mână, stâlp. 9 (Mpl) Grătar de fier din preajma vetrei pe care se pun lemnele verzi să se usuce. 10 (Bot; îc) ~ba-ciobanului Plantă din familia marcantiaceelor care nu posedă tulpină sau rădăcină, corpul ei fiind un tal, iar sporogoanele sunt purtate sub o căciulă conică, așezată în vârful unui peduncul (Conocephalus conicus).

CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din sb. gužba.

CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din scr. gužba.

CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn, uneori îndoită la un capăt, care se înfige în pămînt sau se fixează într-un zid și de care se atîrna sau se leagă, cu un lanț, ceaunul. După ce se încredință prin întuneric că toate-s în bună rînduială, scapără, aprinse foc și anină ceaunul de mămăligă în cujbă. SADOVEANU, O. A. II 174. Pînă ce Ghiță să așeze ceaunul de mămăligă pe capătul unei cujbe, într-o baie de flăcări... luai șaua și desagii din spetele Pisicuții și o priponii de un țăruș. HOGAȘ, M. N. 66. Să mulg laptele-n găleți Și să-mi fac eu singur slujbă, Crestături făcînd pe cujbă. COȘBUC, P. II 167. 2. (Mold.) Nuia bine răsucită și pîrlită în foc, întrebuințată în loc de frînghie; gînj. – Variantă: gújbă (PĂSCULESCU, L. P. 176) s. f.

cújbă s. f., g.-d. art. cújbei; pl. cújbe

cújbă s. f., g.-d. art. cújbei; pl. cújbe

CÚJBĂ s. (reg.) cocârlă, (Ban. și Transilv.) cocaie. (De ~ se atârnă ceaunul deasupra focului.)

CÚJBĂ s. v. braț, chingă, cocârlă, crivac, furcă, mână, stâlp.

cújbă (cújbe), s. f.1. Nuia flexibilă ce servește la legat. – 2. Partea împletită a biciului. – 3. Lanț cu cîrlig pentru ceaun. – 4. Traversă de piept, la războiul de țesut. – Var. gujbă. Sb. gužba „legătură a plugului” (DAR; cf. Cihac, II, 447), cf. mag. guzsba, ceh. vazba „legătură”. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32, credea că este cuvînt dacic. Cf. gînj.Der. (în)cujba, vb. (a înfoi, a curba; a supune; a înmuia, a face să cedeze); încujbătură, s. f. (încovoiere); cujbar, s. n. (cotitură, sinuozitate); cujbi, vb. (Arg., a bate).

CÚJBĂ ~e f. 1) reg. Împletitură din nuiele pârlite la foc, folosită în loc de frânghie. 2) Băț pe care se atârnă ceaunul deasupra focului. /<sb. gužba

cujbă f. 1. lemn fixat oblic în perete, cu crestături, de care se sprijină coada căldării și a ceaunului: cujba ține locul pirostriilor; 2. lemnul încovoiat al luntrei. [Rut. KUJBA, nuia ide salcie].

cújbă f., pl. e (rut. gužba, nuĭa de salcie, sîrb. gužba, șumuĭog, bg. gužba, sarma, d. vsl. gonžba, gonžĭ, legătură, gînj; secuĭește guzsba, cujbă. V. gujbă, gînj, vînj). Lemnu saŭ feru de care se atîrnă ceaunu deasupra foculuĭ (V. cocaĭe și pirosteĭe). Crăcană care susține o macara (un scripț). Cureaŭa care ține lopata legată de scarmos la luntre (numită și salamastră).

gújbă f., pl. e (var. din cujbă, rudă cu ginj și ung. guzsba, id. GrS. 1937, 187. V. și Bern. la gonživĭ). Hațeg. Gînj.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUJBĂ s. (reg.) cocîrlă, (Ban. și Transilv.) cocaie. (De ~ se atîrnă ceaunul deasupra focului.)

cujbă s. v. BRAȚ. CHINGĂ. COCÎRLĂ. CRIVAC. FURCĂ. MÎNĂ. STÎLP.

arată toate definițiile

Intrare: cujbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cujbă cujba
plural cujbe cujbele
genitiv-dativ singular cujbe cujbei
plural cujbe cujbelor
vocativ singular
plural
gușbă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gujbă gujba
plural gujbe gujbele
genitiv-dativ singular gujbe gujbei
plural gujbe gujbelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cujbă
Cujbă nume propriu
nume propriu (I3)

cujbă gușbă gujbă

  • 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: cocaie cocârlă 3 exemple
    exemple
    • După ce se încredință prin întuneric că toate-s în bună rînduială, scapără, aprinse foc și anină ceaunul de mămăligă în cujbă. SADOVEANU, O. A. II 174.
      surse: DLRLC
    • Pînă ce Ghiță să așeze ceaunul de mămăligă pe capătul unei cujbe, într-o baie de flăcări... luai șaua și desagii din spetele Pisicuții și o priponii de un țăruș. HOGAȘ, M. N. 66.
      surse: DLRLC
    • Să mulg laptele-n găleți Și să-mi fac eu singur slujbă, Crestături făcînd pe cujbă. COȘBUC, P. II 167.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: gânj

etimologie: