cujbă sf [At: LB / V: coj~, cușbă (Trs) gu~ / Pl: ~be și (rar) ~bi / E: srb gužba] (Reg) 1 Nuia pârlită în foc și bine răsucită, folosită pentru a lega diverse obiecte Si: (reg) gânj, vânj. 2 Legătură la car. 3 Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 4 Chingă. 5 Legătură făcută cu o nuia răsucită, care ține o sarcină de vreascuri. 6 (Ban) Parte a biciului care se leagă de codiriște. 7 Bucată de lemn fixată în pământ (sau în zid) de care se leagă (sau se atârnă, cu un lanț) ceaunul deasupra focului. 8 (La războiul de țesut) Fiecare din cele două brațe în formă de unghi drept, de care sunt agățate brâglele și vătalele cu ajutorul cărora se bat firele Si: (reg) brațe, ciocan, furcă, mână, stâlp. 9 (Mpl) Grătar de fier din preajma vetrei pe care se pun lemnele verzi să se usuce. 10 (Bot; îc) ~ba-ciobanului Plantă din familia marcantiaceelor care nu posedă tulpină sau rădăcină, corpul ei fiind un tal, iar sporogoanele sunt purtate sub o căciulă conică, așezată în vârful unui peduncul (Conocephalus conicus).