2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCUVÁIE s. f. v. cucuvea.

CUCUVÁIE, cucuvăi, s. f. Cucuvea. Palatul administrativ era o hardughie cu tencuiala neterminată. Cîntau cucuvăile-n ea. PAS, Z. III 63. Vin pe vînt din văi ecouri De lătratul vrunui cîne, Iar din gangul care fu Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii.Uhu, hu! COȘBUC, P. II 99. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69.

cucuvaie f. Mold. V. cucuvea: o tristă cucuvaie suspină ’n timpul nopții AL.

cucuváĭe (vest) f., pl. ăĭ, și cucuveá (est), pl. ele (ngr. kukuváĭa, kokováĭa, vgr. kikkábe, kikymis și kíkymos, id.; alb. kukuváĭa, -áĭkă și -máče; vsl. sîrb. kukuvika, bg. kukuvéĭka și kukumĕavka; it. coccoveggia, dial. cucuvaja. V. cucuvă și cĭovică). Un fel de bufniță mică care locuĭește pin zidurĭ pustiĭ și stîncĭ (strix nóctua saŭ athéne nóctua), c’o varietate maĭ mică, care locuĭește pin pădurile de brad (glaucidium passerinum) și alta maĭ mare, numită „încălțată” (nýctale Tengmalmi). Poporu crede că prevestește moartea în casa pe care cîntă, dar. în realitate, ĭa prevestește timp frumos. – Și cucuveĭcă, -veáŭcă și cocovéŭcă (nord), pl. veĭcĭ, veŭcĭ, și cucumeá (vest), pl. ele. V. puhace.

CUCUVEÁ, cucuvele, s. f. Pasăre răpitoare de noapte, cu penaj brun-cenușiu și cu ochii galbeni înconjurați de rozete de pene, care trăiește pe lângă casele părăsite, prin scorburi etc.; cucuveică (Athene noctua). [Var.: cucuváie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvághia.

cucuvea sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 23 / V: ~ubea, ~cumea, ~cumeagă, ~vaie, ~elă, ~vai sm / Pl: ~ele / E: ngr χουχουβάτια] 1 Pasăre răpitoare de noapte, din familia bubonidelor, cu penele brune-cenușii și ochi galbeni înconjurați de rozete de pene, care trăiește pe lângă casele părăsite, pe coșuri și prin scorburile copacilor Si: (reg) cucumeică, cucuveică, cocioveică (Athene noctua). 2 (Orn; reg; îc) ~-încălțată Cucuveaua (1) cu coada mai lungă și cu ghearele acoperite cu mai multe pene (Nyctale Tengmalmi). 3 (Ic) ~-pitică Cucuvea, care trăiește prin pădurile de brad, al cărei țipăt se aseamănă cu al unui cățel răgușit Si: (reg) ciuvică (Glaucidium passerinum). 4 (Reg; fig) Persoană cu ochi mari, care vorbește (prea) mult. 5 (Pop) Ferestruică lăsată în acoperișul casei, pe unde intră lumina și pe unde iese fumul. corectată

CUCUVEÁ, cucuvele, s. f. Pasăre răpitoare de noapte, cu penele de culoare brună-cenușie și cu ochii galbeni înconjurați de rozete de pene, care trăiește pe lângă casele părăsite, prin scorburi etc.; cucuveică (Athene noctua). [Var.: cucuváie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvághia.

CUCUVEÁ, cucuvele, s. f. Pasăre de noapte cu penele de culoare cenușie; trăiește pe lîngă casele părăsite, în coșuri, prin scorburile copacilor etc. (Athene noctua). V. bufniță. Cînta cucuveaua cu glas cobitor. ALEXANDRESCU, M. 40.

CUCUVEÁ ~éle f. Pasăre răpitoare de noapte, cu pene brune-cenușii, cu ochi mari rotunzi și galbeni, înconjurați de rozete de pene, care-și face cuibul în locuri ferite (prin podurile caselor părăsite, prin scorburi etc.). [Art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvághia

cucuveà f. 1. pasăre nocturnă ceva mai mică decât striga, cuibează pe clopotnițe și ruine, iar strigătul ei trece drept piază rea (Strix noctua); 2. ochiul podului pe unde iese fumul (la o casă țărănească). [Gr. mod.; sensul 2 face aluziune la cuibul bufniței cel cucuiat pe turle și vechi dărâmături].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cucuváie s. f., art. cucuváia, g.-d. art. cucuvăii; pl. cucuvăi

cucuveá s. f., art. cucuveáua, g.-d. art. cucuvélei; pl. cucuvéle, art. cucuvélele

cucuveá s. f., art. cucuveáua, g.-d. art. cucuvélei; pl. cucuvéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCUVÁIE s. v. campadură, cămin, coș, horn.

cucuvaie s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN:

CUCUVAIE s. (ORNIT.; Athene noctua) cucuvea, (reg.) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilv., Maram. și Ban.) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei.

arată toate definițiile

Intrare: cucuvaie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuvaie
  • cucuvaia
plural
  • cucuvăi
  • cucuvăile
genitiv-dativ singular
  • cucuvăi
  • cucuvăii
plural
  • cucuvăi
  • cucuvăilor
vocativ singular
plural
Intrare: cucuvea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuvea
  • cucuveaua
plural
  • cucuvele
  • cucuvelele
genitiv-dativ singular
  • cucuvele
  • cucuvelei
plural
  • cucuvele
  • cucuvelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuvaie
  • cucuvaia
plural
  • cucuvăi
  • cucuvăile
genitiv-dativ singular
  • cucuvăi
  • cucuvăii
plural
  • cucuvăi
  • cucuvăilor
vocativ singular
plural

cucuvaie

  • exemple
    • Palatul administrativ era o hardughie cu tencuiala neterminată. Cîntau cucuvăile-n ea. PAS, Z. III 63.
      surse: DLRLC
    • Vin pe vînt din văi ecouri De lătratul vrunui cîne, Iar din gangul care fu Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. – Uhu, hu! COȘBUC, P. II 99.
      surse: DLRLC
    • Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC

etimologie:

cucuvea cucuvaie

  • 1. Pasăre răpitoare de noapte, cu penaj brun-cenușiu și cu ochii galbeni înconjurați de rozete de pene, care trăiește pe lângă casele părăsite, prin scorburi etc. (Athene noctua).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cucuveică attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînta cucuveaua cu glas cobitor. ALEXANDRESCU, M. 40.
      surse: DLRLC

etimologie: