2 intrări

12 definiții

cucuiátă s.f. (pop.) biserica și curtea ei (puse de obicei pe deal).

cucuiată f. pop. biserica și curtea ei unde se îngropau morții: du-te la cucuiata!; a pune la cucuiata, a da uitării; a sta la cucuiata, a fi mort. [Lit. loc înălțat (v. cucuiu)].

CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Atestat și cu pronunțarea regională cucuiet) 1. (Despre păsări) Cu moț, moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. Găini cucidate rătăceau în poiană. SADOVEANU, O. I 126. Trei iezi cucuieți... CREANGĂ, P. 20. Păsări care de care mai frumoase, mai cucuiele și mai baghete. CREANGĂ, P. 68. În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. (Despre persoane) Urcat pe ceva (unde nu-i e locul), cocoțat. Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise Moș Bodrîngă șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97. Am dat de un pehlivan cucuiet tocmai sus... sus pe scaunul preșidenției. ALECSANDRI, T. 1439.

cucuiát (reg.) adj. m., pl. cucuiáți; f. cucuiátă, pl. cucuiáte

cucuiát adj. m., pl. cucuiáți; f. sg. cucuiátă, pl. cucuiáte

CUCUIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre păsări) Care are un moț în vârful capului; moțat. 2) (despre animale cornute tinere) Cărora încep să le răsară coarnele. [Sil. -cu-iat] /cucui + suf. ~at

cucuiat a. 1. moțat: găină cucuiată; 2. cocoțat: cucuiat pe un zid; 3. cu cucuie: fruntea-i cucuiată PANN.

cucuĭát, -ă adj. (d. cucŭĭ). Cu cucuĭ. Cu moț, moțat: găină cucuĭată. Cocoțat. S. f. Iron. Moartea: l-a trimes la cucuĭata!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cucuiat
cucuiat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucuiat cucuiatul cucuia cucuiata
plural cucuiați cucuiații cucuiate cucuiatele
genitiv-dativ singular cucuiat cucuiatului cucuiate cucuiatei
plural cucuiați cucuiaților cucuiate cucuiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cucuiată
cucuiată
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucuia cucuiata
plural cucuiate cucuiatele
genitiv-dativ singular cucuiate cucuiatei
plural cucuiate cucuiatelor
vocativ singular
plural