opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

cucuiat, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 302 / V: huhu~, ~ă, (Mol) ~iet, ~ă / E: cucui1 + -at] 1 a Cu cucuie (1). 2 a Bombat. 3 a Țuguiat. 4 a (D. păsări) Moțat. 5 a (D. pui de animale cornute) Căruia îi cresc coarnele. 6 a Crescut pe ceva. 7 a Cocoțat. 8 a (D. copii) Zburdalnic. 9 sf (Mol) Biserică (construită pe o ridicătură). 10 sf (Pex) Cimitirul din jurul bisericii. 11 sf (Îe) A sta în ~a A fi mort. 12 sf (Îe) A pune la ~a A da uitării.

CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Atestat și cu pronunțarea regională cucuiet) 1. (Despre păsări) Cu moț, moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. Găini cucidate rătăceau în poiană. SADOVEANU, O. I 126. Trei iezi cucuieți... CREANGĂ, P. 20. Păsări care de care mai frumoase, mai cucuiele și mai baghete. CREANGĂ, P. 68. În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. (Despre persoane) Urcat pe ceva (unde nu-i e locul), cocoțat. Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise Moș Bodrîngă șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97. Am dat de un pehlivan cucuiet tocmai sus... sus pe scaunul preșidenției. ALECSANDRI, T. 1439.

CUCUIAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre păsări) Care are un moț în vârful capului; moțat. 2) (despre animale cornute tinere) Cărora încep să le răsară coarnele. [Sil. -cu-iat] /cucui + suf. ~at

cucuiat a. 1. moțat: găină cucuiată; 2. cocoțat: cucuiat pe un zid; 3. cu cucuie: fruntea-i cucuiată PANN.

cucuĭát, -ă adj. (d. cucŭĭ). Cu cucuĭ. Cu moț, moțat: găină cucuĭată. Cocoțat. S. f. Iron. Moartea: l-a trimes la cucuĭata!

cucui4 v vz cucuia1

cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuța] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu pițărăul.

cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cui / E: cucuiat2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se cățăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoțona.

cucuiet, ~ă a vz cucuiat

cucuià v. a se cocoța. [V. cucuiu].

Ortografice DOOM

cucuiat (reg.) adj. m., pl. cucuiați; f. cucuiată, pl. cucuiate (dar: două fete cucuiete)

cucuiat (reg.) adj. m., pl. cucuiați; f. cucuiată, pl. cucuiate

cucuiat adj. m., pl. cucuiați; f. sg. cucuiată, pl. cucuiate

cucuiat

cucuiat, -te.

Sinonime

CUCUIAT adj. v. moțat.

cucuiat adj. v. MOȚAT.

CUCUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

cucuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Regionalisme / arhaisme

cucuia, cucui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.

Intrare: cucuiat
cucuiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuiat
  • cucuiatul
  • cucuiatu‑
  • cucuiată
  • cucuiata
plural
  • cucuiați
  • cucuiații
  • cucuiate
  • cucuiatele
genitiv-dativ singular
  • cucuiat
  • cucuiatului
  • cucuiate
  • cucuiatei
plural
  • cucuiați
  • cucuiaților
  • cucuiate
  • cucuiatelor
vocativ singular — —
plural — —
cucuiet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuiet
  • cucuietul
  • cucuietă
  • cucuieta
plural
  • cucuieți
  • cucuieții
  • cucuiete
  • cucuietele
genitiv-dativ singular
  • cucuiet
  • cucuietului
  • cucuiete
  • cucuietei
plural
  • cucuieți
  • cucuieților
  • cucuiete
  • cucuietelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cucuia
verb (V104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucuia
  • cucuiere
  • cucuiat
  • cucuiatu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuiai
  • cucuiasem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiași
  • cucuiaseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucuie
  • cucuiase
plural I (noi)
  • cucuiem
 (să)
  • cucuiem
  • cucuiam
  • cucuiarăm
  • cucuiaserăm
  • cucuiasem
a II-a (voi)
  • cucuiați
 (să)
  • cucuiați
  • cucuiați
  • cucuiarăți
  • cucuiaserăți
  • cucuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiară
  • cucuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucuiat, cucuiatăadjectiv

regional
  • 1. Despre păsări: moțat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: moțat
    • format_quote Găini cucidate rătăceau în poiană. SADOVEANU, O. I 126. DLRLC
    • format_quote Păsări care de care mai frumoase, mai cucuiete și mai boghete. CREANGĂ, P. 68. DLRLC
    • format_quote În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Câinele). GOROVEI, C. 57. DLRLC
    • 1.1. (Despre pui de animale cornute) Căruia încep să-i crească coarnele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trei iezi cucuieți... CREANGĂ, P. 20. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cocoțat
    • format_quote Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise Moș Bodrîngă șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
    • format_quote Am dat de un pehlivan cucuiet tocmai sus... sus pe scaunul preșidenției. ALECSANDRI, T. 1439. DLRLC
  • comentariu Formele de plural cucuieți, -te, menționate în exemplele din DLRLC, provin de la varianta cucuiet, consemnată doar de MDA2. dexonline
etimologie:
  • Cucui + -at. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.