13 definiții pentru cușmă

CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.

CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.

CÚȘMĂ, cușme, s. f. 1. (Mold., Bucov., Transilv.) Căciulă. Luîndu-și cușma, a trecut puntea îngîndurat. GALAN, Z. R. 51. Se opri, își îndesă mai tare cușma, își strînse pumnii. CAMILAR, TEM. 167. S-ar duce la acel cneaz, i-ar smulge cușma din cap și ar trînti-o de pămînt. SADOVEANU, N. F. 63. El tuflește cușma pe cap, o îndeasă pe urechi și habar n-are. CREANGĂ, P. 145. ◊ Fig. Îmi amintesc... de munții noștri cu cușme de zăpezi veșnice. SADOVEANU, O. V 609. ◊ Expr. A umbla cu cușma-n mînă după cineva = a se umili, cerșind protecția sau favoarea cuiva. Cu cușma-n mînă iarna să îmbli după dînsul. NEGRUZZI, S. II 253. 2. (Ban.) Pătură groasă de lînă, care servește de așternut sau la învelit. Și-și șterse dinadins bocancii pe «cușmă», pe pătura de dimie albă. DUMITRIU, V. L. 26.

cúșmă (reg.) s. f., g.-d. art. cúșmei; pl. cúșme

cúșmă s. f., g.-d. art. cúșmei; pl. cúșme

CÚȘMĂ s. v. căciulă.

cúșmă (cúșme), s. f.1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. Sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma.Der. cușmar, s. m. (fabricant de căciuli).

CÚȘMĂ ~e f. reg. Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; căciulă. ◊ A umbla cu ~a-n mână după cineva a se umili în fața cuiva cerșind ceva. /<ucr. kuțma

cúșmă, cúșme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de țesut, care ține ițele și brâgla; cavaftă, brâncare, jug.

cușmă f. Mold. căciulă de oaie: să-mi pun cușma pe o ureche AL. [Slav. KUČĬMA].

cúșmă f., pl. e (ung. kucsma, kusma, de unde și vsl. kucĭma, sîrb. rut. kúčma, pol. kuczma). Mold. nord. Trans. Căcĭulă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cúșmă, cușme, s.f. – Căciulă (de blană) purtată de bărbați în anotimpul rece. – Din sl. kučǐma, în parte prin interm. magh. kucsma (Cihac, cf. DER; Scriban); din ucr. kučma (DEX).

Intrare: cușmă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cușmă cușma
plural cușme cușmele
genitiv-dativ singular cușme cușmei
plural cușme cușmelor
vocativ singular
plural