❍ CUȘMĂ (pl. -me) sf. Mold. Bucov. 1 🎩 Căciulă: Purtînd opinci, suman, ițari și cușma pe-o ureche (ALECS.) ¶ 2 Băn. 👕 Manta lungă, fără mîneci, cu glugă, ce se poartă pe vremea rea și mai ales de păstori (LIUB.) ¶ 3 Băn. 👕 Petec mare și gros, țesut din canură cu care se înfășoară copiii peste scutece (LIUB.) [rut. srb. kučma].