7 definiții pentru ctitoră titoră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.

CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.

CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; fondator de biserici sau de mănăstiri; p. ext. întemeietor al unei instituții, organizații, asociații etc. Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. Radu Racoviță vel-logofăt, cu a hă soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. – Variantă: (regional) títor, -ă (SLAVICI, N. I 49) s. m. și f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore

ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CTITOR s. fondator, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.)

Intrare: ctitoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ctitoră
  • ctitora
plural
  • ctitore
  • ctitorele
genitiv-dativ singular
  • ctitore
  • ctitorei
plural
  • ctitore
  • ctitorelor
vocativ singular
  • ctitoră
  • ctitoro
plural
  • ctitorelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titoră
  • titora
plural
  • titore
  • titorele
genitiv-dativ singular
  • titore
  • titorei
plural
  • titore
  • titorelor
vocativ singular
  • titoră
  • titoro
plural
  • titorelor

ctitor, -ă ctitoră titoră titor

etimologie: