3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crucișa v vz încrucișa

CRUCÍȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext., despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În direcție piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș.

CRUCÍȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext., despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În direcție piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș.

cruciș [At: CANTEMIR, I. I. I, 184 / Pl: ~uri și ~e / E: cruce + -iș] 1 av (Îlav) În ~ În formă de cruce Si: încrucișat. 2 av (D. luptători; îe) A se prinde ~ A-și înlănțui brațelele. 3 av (D. drumuri; îe) A se face ~ A se intersecta. 4 av (Îe) A se uita ~ A privi sașiu. 5 av (Fig; îae) A privi dușmănos. 6 av (Pop; îe) A înghiți ~ A se îneca. 7 av Transversal. 8 av În direcție opusă. 9 av (Pop; îlav) (În) ~ și (în) curmeziș Pretutindeni. 10 av (Îal) Cu de-amănuntul. 11 av (Înv; îlav) De ~ul Oblic. 12 av (Pop; îe) A sta de-a ~ul, a se pune ~ (și curmeziș), (rar) în lungiș și-n ~ A lupta (cu toate mijloacele) împotriva a ceva. 13 a Care este în formă de cruce. 14 a Sașiu. 15 a (Fig) Dușmănos. 16 sf (Înv) Încrucișare. 17 sn (Ccr; mpl) Răspântie. 18 sf (Mol) Cruce (mică).

CRUCÍȘ2, -Ă, cruciși, -e, adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre persoane) Sașiu; fig. dușmănos. Intră în vorbă Coțușcă, pîndindu-și mai cu strășnicie vîrful nasului ascuțit, cu ochii lui cruciși. CAMILAR, N. II 268. Au fost nevoiți să se înghesuie prin birourile lor strîmte... pentru a face loc noilor camarazi pe care îi priviră cu ochi cruciși. PAS, Z. III 29. ◊ (Adverbial, în expr.) A se uita cruciș = a avea privirile încrucișate, a fi sașiu; fig. a privi (pe cineva) pieziș, cu dușmănie. Nu se poate stăpîni să nu se uite la ea cruciș. STANCU, D. 34. 2. Care se întretaie. Drumuri crucișe.Două triunghiuri crucișe. EMINESCU, N. 45. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce, v. cruce. Au arat Țăranii gospodari pînă-n prundiș Și brazda au semănat-o în cruciș, Să lege spicul greu, cu rod bogat. POEZ. N. 385.

CRUCÍȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se uită încrucișat; sașiu; ceacâr. 2) (despre ochi) Care este orientat în cruce; sașiu; ceacâr; zbanghiu; ponciș; încrucișat. 3) Care se încrucișează. Drumuri ~e. /cruce + suf. ~iș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crucíș1 adj. m., pl. crucíși; f. crucíșă, pl. crucíșe

crucíș adj. m., pl. crucíși; f. sg. crucíșă, pl. crucíșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUCÍȘ adj., adv. 1. adj. v. sașiu. 2. adv. v. sașiu. 3. adj., adv. v. pieziș. 4. adv. cruce. (S-au așezat ~ în calea lor.)

CRUCÍȘĂ s. v. aripă, cruce, spetează.

CRUCIȘ adj., adv. 1. adj. chiorîș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 2. adv. chiondorîș, chiorîș, încrucișat, sașiu, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Se uită, privește ~.) 3. adj., adv. oblic, pieziș. (O linie ~.)

crucișă s. v. ARIPĂ. CRUCE. SPETEAZĂ.

CRUCIȘE s. pl. (TEHN.) aripi (pl.), cumpene (pl.), fofelnițe (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de țesut.)

Intrare: crucișa
crucișa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cruciș (adj.)
cruciș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruciș
  • crucișul
  • crucișu‑
  • crucișă
  • crucișa
plural
  • cruciși
  • crucișii
  • crucișe
  • crucișele
genitiv-dativ singular
  • cruciș
  • crucișului
  • crucișe
  • crucișei
plural
  • cruciși
  • crucișilor
  • crucișe
  • crucișelor
vocativ singular
plural
Intrare: crucișă
crucișă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucișă
  • crucișa
plural
  • crucișe
  • crucișele
genitiv-dativ singular
  • crucișe
  • crucișei
plural
  • crucișe
  • crucișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cruciș (adj.)

  • 1. Despre ochi, prin extensiune, despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceacâr sașiu attach_file un exemplu
    exemple
    • Intră în vorbă Coțușcă, pîndindu-și mai cu strășnicie vîrful nasului ascuțit, cu ochii lui cruciși. CAMILAR, N. II 268.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Au fost nevoiți să se înghesuie prin birourile lor strîmte... pentru a face loc noilor camarazi pe care îi priviră cu ochi cruciși. PAS, Z. III 29.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) adverbial expresie A se uita cruciș = a avea privirile încrucișate, a fi sașiu
      surse: DLRLC
      • 1.2.1. figurat A privi (pe cineva) pieziș, cu dușmănie.
        exemple
        • Nu se poate stăpîni să nu se uite la ea cruciș. STANCU, D. 34.
          surse: DLRLC
  • 2. Care se întretaie, se încrucișează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Drumuri crucișe.
      surse: DLRLC
    • Două triunghiuri crucișe. EMINESCU, N. 45.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială În cruciș = în cruce.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Au arat Țăranii gospodari pînă-n prundiș Și brazda au semănat-o în cruciș, Să lege spicul greu, cu rod bogat. POEZ. N. 385.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cruce + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09