3 intrări

45 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cronicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cronicheáză

CRONICÁ vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în Evul Mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

Var. hronic, hronică - LauraGellner

HRÓNIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.

Var. hronică, cronică - LauraGellner

CRÓNIC, -Ă, cronici, -e, adj. (Despre boli; fig. despre fenomene sociale) Care se prelungește vreme îndelungată, care are un caracter de durată, care s-a învechit și nu mai poate fi ușor înlăturat. Bronșită cronică.Unul din cele mai vădite fenomene de putrezire a economiei capitaliste îl constituie nefolosirea cronică a capacității de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 89.

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Serie de însemnări, obișnuite mai ales în evul mediu și cuprinzînd o înregistrare cronologică, de obicei lipsită de discernămînt critic, a evenimentelor sociale, politice și familiare, făcute de un. scriitor (de obicei contemporan); scriere, uneori păstrată în manuscris, cuprinzînd asemenea însemnări (și servind adesea drept bază istoricilor moderni); letopiseț. Cronica întîmplărilor mai însemnate, petrecute pînă la anul 1499, scrisă de un cronicar rămas anonim, s-a păstrat în traducere germană. IST. R.P.R. 137. Intriga în Hamlet e luată din cronicile Danemarcii. GHEREA, ST. CR. II 278. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151 2. Articol dintr-un ziar sau dintr-o Revistă care comentează evenimente de actualitate, politice, sociale și culturale, interne sau externe. Cronică internațională. Cronică locală. Cronică muzicală. 3. Comentariu, de obicei răutăcios, făcut asupra unor evenimente neînsemnate din viața particulară a cuiva. Cronica Iașului, așa de bogată pe acea vreme, nu-l știa. RUSSO, O. 48. – Pl. și: (învechit) cronice (EMINESCU, O. I 32, BĂLCESCU, O. I 64).

crónic adj. m., pl. crónici; f. crónică, pl. crónice

crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici

crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice

crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici

Var. hronic, hronică - LauraGellner

hrónic s. n., pl. hrónice

Var. hronică, cronică - LauraGellner

CRÓNICĂ s. letopiseț, (înv.) hronic. (~ lui Gr. Ureche.)

Var. hronic, hronică - LauraGellner

HRÓNIC s. v. cronică, letopiseț.

Var. hronică, cronică - LauraGellner

CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].

CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viața unui popor; letopiseț, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. [Var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].

HRÓNIC s.n. v. cronică.

CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)

Intrare: cronic (adj.)
cronic (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cronic cronicul cronică cronica
plural cronici cronicii cronice cronicele
genitiv-dativ singular cronic cronicului cronice cronicei
plural cronici cronicilor cronice cronicelor
vocativ singular
plural
Intrare: cronica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cronica cronicare cronicat cronicând singular plural
cronichea cronicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cronichez (să) cronichez cronicam cronicai cronicasem
a II-a (tu) cronichezi (să) cronichezi cronicai cronicași cronicaseși
a III-a (el, ea) cronichea (să) cronicheze cronica cronică cronicase
plural I (noi) cronicăm (să) cronicăm cronicam cronicarăm cronicaserăm, cronicasem*
a II-a (voi) cronicați (să) cronicați cronicați cronicarăți cronicaserăți, cronicaseți*
a III-a (ei, ele) cronichea (să) cronicheze cronicau cronica cronicaseră
Intrare: cronică
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cronică cronica
plural cronici cronicile
genitiv-dativ singular cronici cronicii
plural cronici cronicilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)