3 definiții pentru cronica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRONICÁ vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)

cronicá vb. I A scrie cronici (literare), a recenza ◊ „O mare prețuire i se arată profesorului Al.D., care execută o critică de direcție, și lui V.R., volumele cronicate atestând la cel din urmă o armonizare a «esteticului» cu «culturalul».” Săpt. 11 VI 71 p. 6 (din cronică + -a)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cronicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cronicheáză

Intrare: cronica
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cronica
  • cronicare
  • cronicat
  • cronicatu‑
  • cronicând
  • cronicându‑
singular plural
  • cronichea
  • cronicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cronichez
(să)
  • cronichez
  • cronicam
  • cronicai
  • cronicasem
a II-a (tu)
  • cronichezi
(să)
  • cronichezi
  • cronicai
  • cronicași
  • cronicaseși
a III-a (el, ea)
  • cronichea
(să)
  • cronicheze
  • cronica
  • cronică
  • cronicase
plural I (noi)
  • cronicăm
(să)
  • cronicăm
  • cronicam
  • cronicarăm
  • cronicaserăm
  • cronicasem
a II-a (voi)
  • cronicați
(să)
  • cronicați
  • cronicați
  • cronicarăți
  • cronicaserăți
  • cronicaseți
a III-a (ei, ele)
  • cronichea
(să)
  • cronicheze
  • cronicau
  • cronica
  • cronicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)