14 definiții pentru anale


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anále sfp [At: ȘINCAI, HR. II, 53/10 / V: (înv) análi smp / E: lat annales] 1 Scriere istorică în care se povestesc an cu an întâmplările din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii. 2 (Pex) Istorie a unui popor. 3 Istorie a unei instituții. 4 Publicație periodică (a unei instituții).

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii; p. ext. istorie a unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales.

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales.

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sînt înregistrate an cu an întîmplările importante din viața unui popor. V. cronică, letopiseț. A fost în multe rînduri ciumă în țară, dar analele Romîniei nu pomenesc de o boală mai năprasnică și mai grozavă decît ciuma lui Caragea! GHICA, S. A. 54. ♦ Istorie a unui popor. Încercarea timpilor culeasă din analele contimporane ale poporului romîn. ODOBESCU, S. III 326. ◊ Fig. Eram încredințat că examenul meu va fi marcat cu roșu în analele gimnaziului folticinean. SADOVEANU, N. F. 163. 2. Publicație științifică periodică (servind adesea pentru expunerea activității unei instituții). Analele romîno-sovietice.

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii (v. cronică, letopiseț); p. ext. istorie a unui popor. Analele de la Bistrița. 2. Publicație științifică periodică. Analele româno-sovietice.Fr. annales (lat. lit. annales).

ANÁLE s.f.pl. 1. Scriere cu caracter istoric în care evenimentele sunt povestite an de an. V. cronică. 2. Publicație științifică periodică. V. anuar. [Cf. lat., fr. annales].

ANÁLE s. f. pl. 1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an. 2. publicație științifică periodică. (< fr., lat. annales)

ANÁLE f. pl. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt consemnate an de an; letopiseț; cronică. 2) Publicație științifică periodică. /<lat., fr. annales

anale f. pl. 1. povestirea întâmplărilor an cu an, fără a le cerne prin critică: analele lui Tacit; 2. titlul unor publicațiuni periodice anuale: Analele Academiei Române.

*anále f. pl. (lat. annales, d. annus, an). Scriere care povestește faptele an cu an, cronică: analele luĭ Tacit, ale luĭ Șincaĭ. Publicațiune anuală pin care o societate își arată activitatea: analele Academiiĭ româneștĭ. Istorie, faptele omeniriĭ: lucru unic în analele lumiĭ. V. anuar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, publicație anuală a Academiei Române în care sînt consemnate aspectele cu caracter general, științific, organizatoric și administrativ: adunările generale, alegerile de noi membri, membrii decedați, structura și componența Academiei și a conducerii sale, manifestările științifice organizate de secțiile, filialele, comisiile și institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de recepție, sărbătoriri, aniversări și comemorări ale unor personalități și evenimente importante din istoria poporului român, a științei și culturii românești și universale. Au apărut începînd cu anul 1869, tomul I cuprinzînd sesiunile anilor 1867, 1868 și 1869, în mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 și 1987-1989 se află în curs de elaborare și publicare. Pentru perioada 1878-1920 există un indice bibliografic de nume și materii. Cu anul 1990 începe editarea unei noi serii a A.

ANNALES.ÉCONOMIES.SOCIÉTÉS.CIVILISATIONS, numele din 1946 al revistei Annales d’histoire et sociale fondată în 1929, la Paris, de Marc Bloch și Lucien Febvre, cu o profundă influență asupra istoriografiei contemporane. Promotorii „Școlii de la Annales” (F. Braudel, E.Le Roy Ladurie, J. Le Goff) au opus istoriei „evenimențiale” istoria „globală”.

Intrare: anale
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • anale
  • analele
genitiv-dativ singular
plural
  • anale
  • analelor
vocativ singular
plural

anale

  • 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cronică letopiseț (s.n.) 2 exemple
    exemple
    • A fost în multe rînduri ciumă în țară, dar analele Romîniei nu pomenesc de o boală mai năprasnică și mai grozavă decît ciuma lui Caragea! GHICA, S. A. 54.
      surse: DLRLC
    • figurat Eram încredințat că examenul meu va fi marcat cu roșu în analele gimnaziului folticinean. SADOVEANU, N. F. 163.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Istorie a unui popor.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Încercarea timpilor culeasă din analele contimporane ale poporului romîn. ODOBESCU, S. III 326.
        surse: DLRLC
  • 2. Publicație științifică anuală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Analele româno-sovietice.
      surse: DLRLC

etimologie: