3 intrări

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în Evul Mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

cronică sf [At: M. COSTIN. ap. LET I 216/27 / V: (înv) ~nic sn, hro~ / S: (înv) chro~ / Pl: ~ici și (rar) ~ice / E: lat chronica, fr chronique] 1 Lucrare istorică, specifică Evului Mediu, în care se expun cronologic evenimentele sociale, politice, familiale din viața unui popor Si: letopiseț. 2 (Pex) Scriere care cuprinde o cronică. 3 Articol al unui ziar sau al unei reviste, în care se relatează noutăți importante din viața politică, culturală, socială etc. 4 Rubrică din ziare sau reviste, cuprinzând cronici (3). 5 Scurtă comunicare oficială, privind schimbări în guvern, mișcări în corpul diplomatic etc.

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.[1]

  1. Var. hronic, hronică LauraGellner

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Serie de însemnări, obișnuite mai ales în evul mediu și cuprinzînd o înregistrare cronologică, de obicei lipsită de discernămînt critic, a evenimentelor sociale, politice și familiare, făcute de un. scriitor (de obicei contemporan); scriere, uneori păstrată în manuscris, cuprinzînd asemenea însemnări (și servind adesea drept bază istoricilor moderni); letopiseț. Cronica întîmplărilor mai însemnate, petrecute pînă la anul 1499, scrisă de un cronicar rămas anonim, s-a păstrat în traducere germană. IST. R.P.R. 137. Intriga în Hamlet e luată din cronicile Danemarcii. GHEREA, ST. CR. II 278. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151 2. Articol dintr-un ziar sau dintr-o Revistă care comentează evenimente de actualitate, politice, sociale și culturale, interne sau externe. Cronică internațională. Cronică locală. Cronică muzicală. 3. Comentariu, de obicei răutăcios, făcut asupra unor evenimente neînsemnate din viața particulară a cuiva. Cronica Iașului, așa de bogată pe acea vreme, nu-l știa. RUSSO, O. 48. – Pl. și: (învechit) cronice (EMINESCU, O. I 32, BĂLCESCU, O. I 64).

CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viața unui popor; letopiseț, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. [Var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].

CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)

CRÓNICĂ ~ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseț; anale. 2) Scurtă comunicare (în ziar, la radio, televiziune) care comentează evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica[1]

  1. Var. hronic, hronică LauraGellner

cronică f. 1. narațiunea faptelor după ordinea timpului: cronicele Moldovei se mai numesc și letopisețe; 2. partea unui ziar unde se rapoartă principalele știri politice și literare: cronică politică, teatrală, muzicală; 3. fig. ceea ce se vorbește (mai ales de rău), sgomot ce circulă: cronică scandaloasă.

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

cronic, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 43 / V: (înv) hro~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chronique, lat chronicus] 1 (Med; d. boli, îoc acut) Care durează mult. 2 Care se prelungește mult și nu se vindecă ușor.

CRÓNIC, -Ă, cronici, -e, adj. (Despre boli; fig. despre fenomene sociale) Care se prelungește vreme îndelungată, care are un caracter de durată, care s-a învechit și nu mai poate fi ușor înlăturat. Bronșită cronică.Unul din cele mai vădite fenomene de putrezire a economiei capitaliste îl constituie nefolosirea cronică a capacității de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 89.

CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].

CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)

CRONICÁ vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)

cronicá vb. I A scrie cronici (literare), a recenza ◊ „O mare prețuire i se arată profesorului Al.D., care execută o critică de direcție, și lui V.R., volumele cronicate atestând la cel din urmă o armonizare a «esteticului» cu «culturalul».” Săpt. 11 VI 71 p. 6 (din cronică + -a)

román-crónică s. n. Roman care își propune să fie o cronică a epocii pe care o prezintă ◊ „În ce privește modalitatea romanului-cronică, putem depista rădăcinile până la Neculce.” Luc. 3 VIII 67 p. 9. ◊ „Scriitorul își propune, așadar, să realizeze un roman-cronică, o radiografie cât mai exactă a evenimentelor, a comportamentului uman în fața unor evenimente-limită pline de tragism [...]” R.lit. 3 X 74 p. 4. ◊ „Romanul cronică” R.lit. 17 VIII 78 p. 9; v. și Săpt. 28 XII 73 p. 4, R.l. 21 II 75 p. 2 (din roman + cronică)

CRÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluție lentă și de durată. 2) fig. Care se prelungește multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique

cronic a. se zice de boalele cari durează mult timp.

arată toate definițiile

Intrare: cronică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronică
  • cronica
plural
  • cronici
  • cronicile
genitiv-dativ singular
  • cronici
  • cronicii
plural
  • cronici
  • cronicilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronic
  • hronicul
  • hronicu‑
plural
  • hronice
  • hronicele
genitiv-dativ singular
  • hronic
  • hronicului
plural
  • hronice
  • hronicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronică
  • hronica
plural
  • hronici
  • hronicile
genitiv-dativ singular
  • hronici
  • hronicii
plural
  • hronici
  • hronicilor
vocativ singular
plural
Intrare: cronic (adj.)
cronic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronic
  • cronicul
  • cronicu‑
  • cronică
  • cronica
plural
  • cronici
  • cronicii
  • cronice
  • cronicele
genitiv-dativ singular
  • cronic
  • cronicului
  • cronice
  • cronicei
plural
  • cronici
  • cronicilor
  • cronice
  • cronicelor
vocativ singular
plural
Intrare: cronica
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cronica
  • cronicare
  • cronicat
  • cronicatu‑
  • cronicând
  • cronicându‑
singular plural
  • cronichea
  • cronicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cronichez
(să)
  • cronichez
  • cronicam
  • cronicai
  • cronicasem
a II-a (tu)
  • cronichezi
(să)
  • cronichezi
  • cronicai
  • cronicași
  • cronicaseși
a III-a (el, ea)
  • cronichea
(să)
  • cronicheze
  • cronica
  • cronică
  • cronicase
plural I (noi)
  • cronicăm
(să)
  • cronicăm
  • cronicam
  • cronicarăm
  • cronicaserăm
  • cronicasem
a II-a (voi)
  • cronicați
(să)
  • cronicați
  • cronicați
  • cronicarăți
  • cronicaserăți
  • cronicaseți
a III-a (ei, ele)
  • cronichea
(să)
  • cronicheze
  • cronicau
  • cronica
  • cronicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cronică hronic hronică

  • 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în Evul Mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale.
    exemple
    • Cronica întîmplărilor mai însemnate, petrecute pînă la anul 1499, scrisă de un cronicar rămas anonim, s-a păstrat în traducere germană. IST. R.P.R. 137.
      surse: DLRLC
    • Intriga în Hamlet e luată din cronicile Danemarcii. GHEREA, ST. CR. II 278.
      surse: DLRLC
    • Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.
      surse: MDN '00
  • 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cronică internațională. Cronică locală. Cronică muzicală.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare.
      surse: DN
    • 2.2. Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Comentariu, de obicei răutăcios, făcut asupra unor evenimente neînsemnate din viața particulară a cuiva.
    surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cronica Iașului, așa de bogată pe acea vreme, nu-l știa. RUSSO, O. 48.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: cronice.
    surse: DLRLC

etimologie:

cronic (adj.)

  • 1. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Bronșită cronică.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: învechit attach_file un exemplu
      exemple
      • Unul din cele mai vădite fenomene de putrezire a economiei capitaliste îl constituie nefolosirea cronică a capacității de producție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 89.
        surse: DLRLC

etimologie: