3 intrări

Articole pe această temă:

16 definiții

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Croației sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Croației sau croaților (1), privitor la Croația ori la croați. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației. 2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) idiomul vorbit în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

CROÁT1, -Ă, croați, -te, adj. Care aparține Croației sau locuitorilor ei; originar din Croația. Poporul croat. Limba croată. – Pronunțat: cro-at.

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Croației (o parte a Iugoslaviei). – Pronunțat: cro-at.

croát adj. m., s. m., pl. croáți; adj. f., s. f. croátă (cro-a-), pl. croáte

croát s. m., adj. m., pl. croáți; f. sg. croátă (sil. cro-a-), pl. croáte

CROÁT s. (înv.) arvat. (E ~ de origine.)

CROÁT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Croația. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Croația. (< fr. croate, germ. Kroate)

*croát, -ă s. și adj. (V. cravată). Din Croația.

SÂRBO-CROAT, -Ă, sârbo-croați, -te, adj. Care aparține, care este caracteristic deopotrivă Serbiei și Croației, referitor la Serbia și Croația în aceeași măsură. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat limbii sârbe vorbite în fostul spațiu iugoslav. – Sârb + croat.

croátă (limbă) (cro-a-) s. f., g.-d. art. croátei

*sấrbo-croát (dintre sârbi și croați) (-cro-at) adj. m., pl. sấrbo-croáți; f. sấrbo-croátă, pl. sấrbo-croáte

croátă (limbă) s. f. (sil. cro-a-)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CROÁT s. (înv.) arvát. (E ~ de origine.)

SÂRBO-CROAT, -Ă adj. (Substantivat, f.) Limbă oficială, vorbită în fostul spațiu iugoslav până la dezmembrarea statului iugoslav.

SÂRBO-CROATĂ s. f. (< adj. sârb, -ă, cf. scr. srb – Croate, germ. Kroate): limbă slavă din grupul meridional vorbită de popoarele sârb și croat, de sârbii și croații din Ungaria, România, Austria, Germania, S.U.A. etc. Este limba oficială a R. Iugoslavia (Serbia și Muntenegru) și a R. Croația. Ea a păstrat foarte bine, ca pronunțare, structura slavei comune. Ca și slovena, este cea mai armonioasă dintre limbile slave, datorită urmelor de accent muzical păstrate din slava comună. Cel mai vechi document de limbă sârbo-croată datează din secolul al XII-lea. În această perioadă, sârbii au trecut la ortodoxism, datorită influenței Bizanțului, și au început să folosească alfabetul chirilic; croații, supuși de unguri, au trecut la catolicism, intrând în sfera de influență a culturii occidentale și adoptând alfabetul latin (ca polonezii, cehii, slovacii, slovenii și sârbii lusacieni). Deși Serbia a fost ocupată patru secole de către turci iar dezvoltarea limbii literare sârbe a fost frânată, cultura autohtonă n-a pierit. Literatura sârbo-croată s-a dezvoltat până la începutul secolului al XIX-lea în limba bazată pe slava bisericească. În prima jumătate a acestui secol, lingvistul Vuk Karadjič a pus bazele limbii literare sârbo-croate scrise prin reforma ortografiei și prin alcătuirea unui dicționar și a unei gramatici, contribuind astfel la crearea unei limbi unice sârbo-croate. Astăzi, deosebirile dintre cele două variante ale limbii literare sârbo-croate – cea de la Belgrad și cea de la Zagreb – se reduc în ultimă instanță mai ales la vocabular (în ciuda despărțirii, în state independente, a celor două popoare frățești: cel sârb și cel croat). Vicisitudinile istorice, care au lucrat timp de 800 de ani, au determinat în final marea tragedie a popoarelor iugoslave cu aceeași limbă (sârb și croat) de a se despărți în două state diferite, după sângeroasa destrămare a Federației Iugoslave. Limba sârbo-croată dispune de trei grupuri dialectale stabilite după felul în care se exprimă pronumele interogativ ( što „ce”?; čakaj „care”?): štokavian (pe baza căruia s-a format limba literară), čakavian și kajkavian. Existența unor elemente lexicale sârbo-croate în limba română și a unor elemente lexicale românești în sârbo-croată (pe baza vecinătății statale și a prieteniei istorice dintre cele trei popoare și țări) i-a determinat pe lingviști să vorbească despre o influență a sârbo-croatei asupra limbii române și, invers, despre o influență a limbii române asupra limbii sârbo-croate (v. influénță).

Intrare: croat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croat croatul
plural croați croații
genitiv-dativ singular croat croatului
plural croați croaților
vocativ singular croatule, croate
plural croaților
Intrare: croat (adj.)
croat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croat croatul croa croata
plural croați croații croate croatele
genitiv-dativ singular croat croatului croate croatei
plural croați croaților croate croatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sârbo-croat
sârbo-croat adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sârbo-croat sârbo-croatul sârbo-croa sârbo-croata
plural sârbo-croați sârbo-croații sârbo-croate sârbo-croatele
genitiv-dativ singular sârbo-croat sârbo-croatului sârbo-croate sârbo-croatei
plural sârbo-croați sârbo-croaților sârbo-croate sârbo-croatelor
vocativ singular
plural
sârb (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sârb sârbul sârbă sârba
plural sârbi sârbii sârbe sârbele
genitiv-dativ singular sârb sârbului sârbe sârbei
plural sârbi sârbilor sârbe sârbelor
vocativ singular
plural
croat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croat croatul croa croata
plural croați croații croate croatele
genitiv-dativ singular croat croatului croate croatei
plural croați croaților croate croatelor
vocativ singular
plural

croat croată

etimologie:

sârbo-croat croat croată sârb sârbo-croată

  • 1. adjectiv Care aparține, care este caracteristic deopotrivă Serbiei și Croației, referitor la Serbia și Croația în aceeași măsură.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Sârb + croat
    surse: DEX '09