12 definiții pentru croat (s.m.)

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Croației sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Croației sau croaților (1), privitor la Croația ori la croați. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației. 2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) idiomul vorbit în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

CROÁT1, -Ă, croați, -te, adj. Care aparține Croației sau locuitorilor ei; originar din Croația. Poporul croat. Limba croată. – Pronunțat: cro-at.

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Croației (o parte a Iugoslaviei). – Pronunțat: cro-at.

croát adj. m., s. m., pl. croáți; adj. f., s. f. croátă (cro-a-), pl. croáte

croátă (limbă) (cro-a-) s. f., g.-d. art. croátei

croát s. m., adj. m., pl. croáți; f. sg. croátă (sil. cro-a-), pl. croáte

croátă (limbă) s. f. (sil. cro-a-)

CROÁT s. (înv.) arvat. (E ~ de origine.)

CROÁT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Croația. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Croația. (< fr. croate, germ. Kroate)

*croát, -ă s. și adj. (V. cravată). Din Croația.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CROÁT s. (înv.) arvát. (E ~ de origine.)

Intrare: croat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croat croatul
plural croați croații
genitiv-dativ singular croat croatului
plural croați croaților
vocativ singular croatule, croate
plural croaților

croat croată

etimologie: