11 definiții pentru croat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Croației sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Croației sau croaților (1), privitor la Croația ori la croați. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

croat, ~ă [At: DA / P: cro-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr Croat, ger Kroate] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Croației. 3-4 smf, a (Om) originar din Croația. 5 smp Populația care locuiește în Croația. 6-7 a Care aparține Croației sau croaților (5). 8-9 a Care este specific Croației sau croaților (5). 10-11 a Privitor la Croația sau la croați (5). 12 a Care provine din Croația. 13 sf Limba vorbită de croați (5).

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației. 2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) idiomul vorbit în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Croației (o parte a Iugoslaviei). – Pronunțat: cro-at.

CROÁT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Croația. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Croația. (< fr. croate, germ. Kroate)

*croát, -ă s. și adj. (V. cravată). Din Croația.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

croát adj. m., s. m., pl. croáți; adj. f., s. f. croátă (cro-a-), pl. croáte

croát s. m., adj. m., pl. croáți; f. sg. croátă (sil. cro-a-), pl. croáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CROÁT s. (înv.) arvat. (E ~ de origine.)

CROAT s. (înv.) arvat. (E ~ de origine.)

Intrare: croat (s.m.)
  • silabație: cro-at info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croat
  • croatul
  • croatu‑
plural
  • croați
  • croații
genitiv-dativ singular
  • croat
  • croatului
plural
  • croați
  • croaților
vocativ singular
  • croatule
  • croate
plural
  • croaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

croat, -ă (persoană) croată

  • 1. Persoană care face parte din populația Croației sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: arvat

etimologie: