CROAT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Croației sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Croației sau croaților (1), privitor la Croația ori la croați. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

croat, ~ă [At: DA / P: cro-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr Croat, ger Kroate] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Croației. 3-4 smf, a (Om) originar din Croația. 5 smp Populația care locuiește în Croația. 6-7 a Care aparține Croației sau croaților (5). 8-9 a Care este specific Croației sau croaților (5). 10-11 a Privitor la Croația sau la croați (5). 12 a Care provine din Croația. 13 sf Limba vorbită de croați (5).

CROAT, -Ă, croați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației. 2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) idiomul vorbit în Croația. [Pr.: cro-at] – Din fr. Croate, germ. Kroate.

CROAT¹, -Ă, croați, -te, adj. Care aparține Croației sau locuitorilor ei; originar din Croația. Poporul croat. Limba croată. – Pronunțat: cro-at.

CROAT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Croația. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Croația. (< fr. croate, germ. Kroate)

*croát, -ă s. și adj. (V. cravată). Din Croația.

croat adj. m., s. m., pl. croați; adj. f., s. f. croată (desp. cro-a-), pl. croate

croat adj. m., s. m., pl. croați; adj. f., s. f. croată (cro-a-), pl. croate

croat s. m., adj. m., pl. croați; f. sg. croată (sil. cro-a-), pl. croate

croat (o-a)

croată (limbă) (desp. cro-a-) s. f., g.-d. art. croatei

croată (limbă) (cro-a-) s. f., g.-d. art. croatei

croată (limbă) s. f. (sil. cro-a-)