2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crivea sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ele / E: crivală] 1 Bucată curbă de lemn ca o greblă la capătul de jos al coadei de la coasă, pentru adunarea în mănunchi a cerealelor tăiate Si: hreapcă. 2 Crivală (5). 3 Crivală (7). 4 (Dog) Unealtă folosită la legatul cercurilor de lemn. 5 (Mun; lrț) întinzător. 6 (Mun; lrț) Băț de strâns pânza pe sulul dinainte. 7 (Mun; mpl) Cocârlă. 8 Parte a fântânii care leagă cumpăna de prăjină.

criveà f. 1. băț de strâns pânza țesută pe sulul dinainte; 2. unealtă de dogar cu care se sucește teiul pentru legatul cercurilor de lemn; 3. un fel de greblă în partea de sus a coasei; 4. instrument compus dintr’un dreptunghiu care se învârtește împrejurul unei axe, servind la facerea frânghiilor de cânepă. [Slav. KRIVŬ, strâmb, încovoiat].

criveá f., pl. ele (rudă cu crivală, crivac, crivină). Munt. Hreapcă. Zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte pînza țesută. O unealtă cu care dogaru sucește teĭu la legatu cercurilor de lemn. Scîrleĭcă, o unealtă compusă dintr’un dreptunghĭ care se învîrtește în prejuru uneĭ axe și care se întrebuințează la făcutu funiilor. Mold. sud. Crivală, un fel de jug care se pune la peptu cailor cînd treĭeră. V. cocîrlă.

crivi vi [At: LB / Pzi: ~vesc / E: sl, ucr кривити] (Trs; înv) A se îndopa.

hreápcă și hrípcă f., pl. hrepcĭ (rudă cu ceh. hrabka și rom. gripcă). Est. Niște brațe puse la coasă (în vest crivea) ca să prindă maĭ bine ĭarba.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIVEÁ s. v. buhai, cârlig, clește, cocârlă, greblă, hreapcă, întinzător, întorcător, schimbătoare, slobozitor, vergea.

crivea s. v. BUHAI. CÎRLIG. CLEȘTE. COCÎRLĂ. GREBLĂ. HREAPCĂ. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SCHIMBĂTOARE. SLOBOZITOR. VERGEA.

CRIVÍ vb. v. ghiftui, îmbuiba, îndopa.

crivi vb. v. GHIFTUI. ÎMBUIBA. ÎNDOPA.

Intrare: crivea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crivea
  • criveaua
plural
  • crivele
  • crivelele
genitiv-dativ singular
  • crivele
  • crivelei
plural
  • crivele
  • crivelelor
vocativ singular
plural
Intrare: crivi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crivi
  • crivire
  • crivit
  • crivitu‑
  • crivind
  • crivindu‑
singular plural
  • crivește
  • criviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crivesc
(să)
  • crivesc
  • criveam
  • crivii
  • crivisem
a II-a (tu)
  • crivești
(să)
  • crivești
  • criveai
  • criviși
  • criviseși
a III-a (el, ea)
  • crivește
(să)
  • crivească
  • crivea
  • crivi
  • crivise
plural I (noi)
  • crivim
(să)
  • crivim
  • criveam
  • crivirăm
  • criviserăm
  • crivisem
a II-a (voi)
  • criviți
(să)
  • criviți
  • criveați
  • crivirăți
  • criviserăți
  • criviseți
a III-a (ei, ele)
  • crivesc
(să)
  • crivească
  • criveau
  • crivi
  • criviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)