criveá f., pl. ele (rudă cu crivală, crivac, crivină). Munt. Hreapcă. Zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte pînza țesută. O unealtă cu care dogaru sucește teĭu la legatu cercurilor de lemn. Scîrleĭcă, o unealtă compusă dintr’un dreptunghĭ care se învîrtește în prejuru uneĭ axe și care se întrebuințează la făcutu funiilor. Mold. sud. Crivală, un fel de jug care se pune la peptu cailor cînd treĭeră. V. cocîrlă.