2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRISPÁRE, crispări, s. f. Acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație. – V. crispa.

CRISPÁRE, crispări, s. f. Acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație. – V. crispa.

crispare1 sf [At: DA / Pl: ~pări / E: crispa] Contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc. Si: crispat1.

crispare2 sf [At: LTR / Pl: ~pări / E: ger Krispeln] Operație prin care se înmoaie pieile tăbăcite.

CRISPÁRE s. f. Acțiunea de a se crispa; zgîrcire, încleștare, contractare. Brusc încruntat, fără nici un gest decît crisparea dură a mi inii, o privi în ochi. CAMIL PETRESCU, N. 140. Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stingace, înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67.

CRISPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) crispa și rezultatul ei; crispație. [< crispa].

CRISPÁRE s. f. 1. acțiune de a (se) crispa. 2. operație prin care se imprimă pieilor de box etc. un relief caracteristic. (< crispa)

CRISPÁ, crispez, vb. I. Refl. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleșta (din cauza unei tensiuni nervoase). – Din fr. crisper, lat. crispare.

CRISPÁ, crispez, vb. I. Refl. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleșta (din cauza unei tensiuni nervoase). – Din fr. crisper, lat. crispare.

crispa vtr [At: NEGRUZZI, ap. TDRG / Pzi: ~pez / E: fr crisper, lat crispare] 1-2 (D. mușchi, artere, nervi etc.) A (se) contracta (încrețindu-se la suprafață) în mod involuntar. 3-4 (D. fețele oamenilor) A (se) zgârci. 5-6 (D. degete) A (se) încleșta.

CRISPÁ, crispez, vb. I. Refl. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se zgîrci, a se încleșta (de obicei din cauza unei tensiuni nervoase). Stă lîngă catafalc și se gîndește că, după înmormîntare, va fi publicat testamentul... Figura i se crispează. PAS, Z. II 164. Fața i se crispa într-o penibilă sforțare de reculegere. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Mînile i se crispase, pumnii i se închisese și brațele luase pozițiunea unui atlet de box. GHICA, S. 180.

CRISPÁ vb. I. tr., refl. A (se) contracta involuntar, a (se) încleșta. [< fr. crisper].

CRISPÁ vb. refl. a se contracta involuntar, a se încleșta. (< fr. crisper, lat. crispare)

A SE CRISPÁ se ~eáză intranz. (despre față, degete etc.) A se contracta involuntar (din cauza unei convulsii). /<fr. crisper, lat. crispare

A CRISPÁ ~éz tranz. A face să se crispeze. /<fr. crisper, lat. crispare

*crispéz v. tr. (lat. crispare, d. crispus, creț). Cauzez crispațiunĭ: băutură care crispează stomahu. V. refl. Mă contractez: mîna i s’a crispat de teroare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crispáre s. f., g.-d. art. crispắrii; pl. crispắri

crispáre s. f., g.-d. art. crispării; pl. crispări

!crispá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se crispeáză

crispá vb., ind. prez. 1 sg. crispéz, 3 sg. și pl. crispeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRISPÁRE s. contractare, crispație, încleștare. (~ feței.)

CRISPARE s. contractare, crispație, încleștare. (~ feței.)

arată toate definițiile

Intrare: crispare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crispare
  • crisparea
plural
  • crispări
  • crispările
genitiv-dativ singular
  • crispări
  • crispării
plural
  • crispări
  • crispărilor
vocativ singular
plural
Intrare: crispa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crispa
  • crispare
  • crispat
  • crispatu‑
  • crispând
  • crispându‑
singular plural
  • crispea
  • crispați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crispez
(să)
  • crispez
  • crispam
  • crispai
  • crispasem
a II-a (tu)
  • crispezi
(să)
  • crispezi
  • crispai
  • crispași
  • crispaseși
a III-a (el, ea)
  • crispea
(să)
  • crispeze
  • crispa
  • crispă
  • crispase
plural I (noi)
  • crispăm
(să)
  • crispăm
  • crispam
  • crisparăm
  • crispaserăm
  • crispasem
a II-a (voi)
  • crispați
(să)
  • crispați
  • crispați
  • crisparăți
  • crispaserăți
  • crispaseți
a III-a (ei, ele)
  • crispea
(să)
  • crispeze
  • crispau
  • crispa
  • crispaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crispare

  • 1. Acțiunea de a se crispa.
    exemple
    • Brusc încruntat, fără nici un gest decît crisparea dură a mîinii, o privi în ochi. CAMIL PETRESCU, N. 140.
      surse: DLRLC
    • Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stîngace, înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67.
      surse: DLRLC
  • 2. Operație prin care se imprimă pieilor de box etc. un relief caracteristic.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi crispa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

crispa

  • 1. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleșta (din cauza unei tensiuni nervoase).
    exemple
    • Stă lîngă catafalc și se gîndește că, după înmormîntare, va fi publicat testamentul... Figura i se crispează. PAS, Z. II 164.
      surse: DLRLC
    • Fața i se crispa într-o penibilă sforțare de reculegere. VLAHUȚĂ, O. A. III 193.
      surse: DLRLC
    • Mînile i se crispase, pumnii i se închisese și brațele luase pozițiunea unui atlet de box. GHICA, S. 180.
      surse: DLRLC

etimologie: