9 definiții pentru încleștare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLEȘTARE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. ♦ Contracție. – V. încleșta.

ÎNCLEȘTARE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. ♦ Contracție. – V. încleșta.

încleștare sf [At: ALECSANDRI, P. III, 353 / Pl: ~tări / E: încleșta] 1 Strângere cu forță, ca în clește Si: încleștat1 (1). 2 (Îlav) Cu ~ Cu putere. 3 (Îs) ~a gurii Boală a cailor manifestată prin înțepenirea fălcilor Cf epilepsie, tetanos. 4 Agățare puternică de ceva sau de cineva. 5 Luptă crâncenă, îndârjită. 6 Întețire a unei lupte. 7 Contracție. 8 (Fig) Îmbrățișare.

ÎNCLEȘTARE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. 1. Strîngere puternică; strînsoare. Încleștarea pumnilor.Fig. Contracție. Cu o încleștare nervoasă surîde. CAMIL PETRESCU, T. II 285. 2. Agățare desperată, prindere strînsă. 3. Încăierare, luptă corp la corp. O încleștare de moarte s-au încins. ALECSANDRI, P. III 353. ◊ Fig. Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră deasupra, fără să-și poată descărca talazurile de apă, frămîntîndu-se într-o încleștare uriașă. C. PETRESCU, A. R. 28.

ÎNCLEȘTARE ~ări f. 1) v. A ÎNCLEȘTA și A SE ÎNCLEȘTA. 2) fam. Scurtare a unui mușchi sub influența unui excitant; contracție. /v. a încleșta

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încleștare s. f., g.-d. art. încleștării; pl. încleștări

încleștare s. f., g.-d. art. încleștării; pl. încleștări

încleștare s. f., g.-d. art. încleștării; pl. încleștări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCLEȘTARE s. 1. strângere, strâns, (înv.) strânsoare. (~ dinților.) 2. v. crispare.

ÎNCLEȘTARE s. 1. strîngere, strîns, (înv.) strînsoare. (~ dinților.) 2. contractare, crispare, crispație. (~ feței.) 3. încăierare. (O ~ cumplită în luptă.)

Intrare: încleștare
încleștare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleștare
  • ‑ncleștare
  • încleștarea
  • ‑ncleștarea
plural
  • încleștări
  • ‑ncleștări
  • încleștările
  • ‑ncleștările
genitiv-dativ singular
  • încleștări
  • ‑ncleștări
  • încleștării
  • ‑ncleștării
plural
  • încleștări
  • ‑ncleștări
  • încleștărilor
  • ‑ncleștărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încleștare, încleștărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Strângere puternică. DLRLC
      • format_quote Încleștarea pumnilor. DLRLC
    • 1.2. Agățare desperată, prindere strînsă. DLRLC
    • 1.3. Încăierare, luptă corp la corp. DLRLC
      • format_quote O încleștare de moarte s-au încins. ALECSANDRI, P. III 353. DLRLC
      • format_quote figurat Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră deasupra, fără să-și poată descărca talazurile de apă, frămîntîndu-se într-o încleștare uriașă. C. PETRESCU, A. R. 28. DLRLC
etimologie:
  • vezi încleșta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.