14 definiții pentru criptă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÍPTĂ, cripte, s. f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. – Din fr. crypte, lat. crypta.

CRÍPTĂ, cripte, s. f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. – Din fr. crypte, lat. crypta.

criptă [At: ODOBESCU, S. I, 340 / Pl: ~te / E: fr crypte, lat crypta, gr κρύπτη] 1 Construcție subterană într-un templu antic, în care se păstrau obiecte de cult, arhiva, tezaurul. 2 Construcție (mai ales în forma unei bolți sub biserică) în care se depun sicriele morților Si: cavou, (îrg) bolniță, gropniță. 3 (Med) Adâncitură mică, în formă de tub, pe suprafața unei mucoase.

CRÍPTĂ, cripte, s. f. Construcție subterană (de obicei în formă de boltă) în care se depun sicriele morților. V. cavou. Ca într-o criptă doarme-n carne Pitica inimă-ngropată. GOGA, C. P. 24. Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt. EMINESCU, O. I 129.

CRÍPTĂ s.f. 1. Construcție subterană în templele antice, unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. ♦ Cavou subteran, locaș de înmormântare construit sub o biserică, sub un monument; capelă funerară subterană. 2. Formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară. [< it. cripta, fr. crypte, cf. gr. kryptos – ascuns].

CRÍPTĂ s. f. 1. construcție subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. 2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană. 3. formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară. (< fr. crypte, lat. crypta)

CRÍPTĂ ~e f. 1) Construcție subterană într-un templu antic (pentru păstrarea obiectelor de cult, a tezaurului etc.). 2) Boltă subterană construită sub o biserică sau sub un monument, folosită ca loc de înmormântare; cavou. /<fr. crypte, lat. crypta

criptă f. loc suteran unde se înmormântează morții: de asupra criptei negre a sfântului mormânt EM.

*críptă f., pl. e (lat. crypta, d. vgr. krýpte [d. krýpto, ascund]. V. grotă, apocrif). Cavoŭ, cavernă de îngropat morțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

críptă s. f., g.-d. art. críptei; pl. crípte

críptă s. f., g.-d. art. críptei; pl. crípte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIPTĂ s. cavou, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniță, mormîntar. (~ într-un cimitir.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

críptă, cripte, s.f. – (bis.) 1. Cavou subteran construit sub o biserică. 2. Capelă folosită ca loc de înmormântare pentru familiile nobile. Astfel de construcții sunt atestate în toate localitățile maramureșene unde au existat castele sau reședințe ale grofilor. ♦ (top.) La criptă, toponim frecvent în Maramureș. – Din fr. crypte „criptă”, lat. crypta (DEX); din lat. crypta < vgr. krypte < vgr. kryptos „ascuns” (Scriban).

Intrare: criptă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criptă
  • cripta
plural
  • cripte
  • criptele
genitiv-dativ singular
  • cripte
  • criptei
plural
  • cripte
  • criptelor
vocativ singular
plural

criptă

  • 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cavou
  • 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ca într-o criptă doarme-n carne Pitica inimă-ngropată. GOGA, C. P. 24.
      surse: DLRLC
    • Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt. EMINESCU, O. I 129.
      surse: DLRLC
  • 4. medicină Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.
      surse: DN

etimologie: