criptă, cripte, s.f. – (bis.) 1. Cavou subteran construit sub o biserică. 2. Capelă folosită ca loc de înmormântare pentru familiile nobile. Astfel de construcții sunt atestate în toate localitățile maramureșene unde au existat castele sau reședințe ale grofilor. ♦ (top.) La criptă, toponim frecvent în Maramureș. – Din fr. crypte „criptă”, lat. crypta (DEX); din lat. crypta < vgr. krypte < vgr. kryptos „ascuns” (Scriban).