CRETINISM s. n. Boală determinată de insuficiență tiroidiană, manifestată prin înapoiere mintală și prin tulburări de dezvoltare fizică. ♦ Tâmpenie, idioție, prostie. – Din fr. crétinisme.

cretinism sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr crétinisme sau cretin + -ism] 1 Boală (congenitală) în primii ani ai copilăriei, cauzată de dezvoltarea insuficientă a creierului, asociată cu o insuficiență a tiroidei, care se manifestă prin tulburări în creștere, prin înapoiere mintală etc. 2 Tâmpenie.

CRETINISM s. n. Boală, de obicei congenitală sau dobândită în primii ani de copilărie, cauzată de o dezvoltare insuficientă a creierului, asociată cu o insuficiență a glandei tiroide, care se manifestă prin tulburări în creștere, prin înapoiere mintală etc. ♦ Tâmpenie, idioție, prostie. – Din fr. crétinisme.

CRETINISM s. n. Boală provocată de tulburări funcționale ale glandei tiroide și care se manifestă prin degenerarea tiroidei, oprirea dezvoltării glandelor genitale, imbecilitate sau idioție.

CRETINISM s.n. Boală cauzată de tulburări funcționale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescență, insuficiență mintală etc.; (curent) tîmpenie, idioție, prostie. [< fr. crétinisme].

CRETINISM s. n. boală gravă cauzată de tulburări funcționale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescență, insuficiență mintală etc. (< fr. crétinisme)

CRETINISM n. 1) Boală care se manifestă prin insuficiență mintală și dezvoltare fizică anormală. 2) fig. Lipsă de inteligență; tâmpenie; neghiobie. /<fr. crétinisme

cretinism n. 1. boală endemică caracterizată prin micimea taliei, existența unei guși și slăbiciunea minții; 2. imbecilitate completă.

*cretinízm n. (fr. crétinisme). Boala omuluĭ cretin. Fig. Imbecilitate, prostie adîncă.

cretinism s. n.

cretinism s. n.

cretinism s. n.

CRETINISM s. v. idioție.

CRETINISM s. (MED.) idioțenie, idioție, imbecilitate, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tîmpie, tîmpime.