2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

cretin, ~ă smf, a [At: C. PETRESCU, C. V. 241 / Pl: ~i, ~e / E: fr cretin] 1-2 (Persoană) care suferă de cretinism (1). 3-4 (Pex) (Om) stupid.

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de cretinism. Nicolai al II-lea era un biet cretin abrutizat de alcool. LII. ANTIMONARHICĂ 161. ♦ Persoană stupidă, imbecil, idiot.

CRETÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].

CRETÍN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)

CRETÍN ~i m. 1) Om bolnav de cretinism. 2) fig. Persoană lipsită de inteligență; nătărău; nătâng; neghiob; nerod; tâmp; tont; năuc; prost. /<fr. crétin

cretin m. 1. cel afectat de cretinism; 2. fig4. om stupid.

*cretín, -ă s. (fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s’aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; adj. f., s. f. cretínă, pl. cretíne

cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; f. sg. cretínă, pl. cretíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRETÍN adj., s. v. idiot.

CRETIN adj., s. (MED.) idiot, imbecil, tîmpit, (rar) timp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.)

Intrare: cretin (adj.)
cretin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretin
  • cretinul
  • cretinu‑
  • creti
  • cretina
plural
  • cretini
  • cretinii
  • cretine
  • cretinele
genitiv-dativ singular
  • cretin
  • cretinului
  • cretine
  • cretinei
plural
  • cretini
  • cretinilor
  • cretine
  • cretinelor
vocativ singular
plural
Intrare: cretin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretin
  • cretinul
  • cretinu‑
plural
  • cretini
  • cretinii
genitiv-dativ singular
  • cretin
  • cretinului
plural
  • cretini
  • cretinilor
vocativ singular
  • cretinule
  • cretine
plural
  • cretinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cretin, -ă cretină

etimologie: