12 definiții pentru „cretin”   declinări

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de cretinism. Nicolai al II-lea era un biet cretin abrutizat de alcool. LII. ANTIMONARHICĂ 161. ♦ Persoană stupidă, imbecil, idiot.

cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; adj. f., s. f. cretínă, pl. cretíne

cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; f. sg. cretínă, pl. cretíne

CRETÍN adj., s. v. idiot.

CRETÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].

CRETÍN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)

CRETÍN ~i m. 1) Om bolnav de cretinism. 2) fig. Persoană lipsită de inteligență; nătărău; nătâng; neghiob; nerod; tâmp; tont; năuc; prost. /<fr. crétin

cretin m. 1. cel afectat de cretinism; 2. fig4. om stupid.

*cretín, -ă s. (fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s´aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic [!] și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRETÍN adj., s. (MED.) idiot, imbecil, tîmpit, (rar) timp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.)