8 definiții pentru cretin (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

cretin, ~ă smf, a [At: C. PETRESCU, C. V. 241 / Pl: ~i, ~e / E: fr cretin] 1-2 (Persoană) care suferă de cretinism (1). 3-4 (Pex) (Om) stupid.

CRETÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].

CRETÍN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; adj. f., s. f. cretínă, pl. cretíne

cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; f. sg. cretínă, pl. cretíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRETIN adj., s. (MED.) idiot, imbecil, tîmpit, (rar) timp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.)

Intrare: cretin (adj.)
cretin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretin
  • cretinul
  • cretinu‑
  • creti
  • cretina
plural
  • cretini
  • cretinii
  • cretine
  • cretinele
genitiv-dativ singular
  • cretin
  • cretinului
  • cretine
  • cretinei
plural
  • cretini
  • cretinilor
  • cretine
  • cretinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cretin, -ă cretină

etimologie: