4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRESTÁT1 s. n. Faptul de a (se) cresta.V. cresta.

CRESTÁT1 s. n. Faptul de a (se) cresta.V. cresta.

CRESTÁT2, crestați, s. m. (Zool,; fam.) Cocoș. – Din creastă.

CRESTÁT3, -Ă, crestați, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată. ♦ (Despre țărmuri) Cu părți care înaintează în apă, neregulat. – V. cresta.

CRESTÁT3, -Ă, crestați, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată. ♦ (Despre țărmuri) Cu părți care înaintează în apă, neregulat. – V. cresta.

crestat2, [At: LEX. MARS. 200 / Pl: ~ați, ~e / E: cresta] 1 a (D. carne) Care are mai multe tăieturi, pentru a se frige mai ușor Si: încrestat2 (1). 2 a (D. slănină) Care are tăieturi până la șorici, încât să aibă formă de creastă de cocoș Si: încrestat2. 3 a (D. ceapă sau ridiche) Care are tăieturi în formă de cruce, pentru a pătrunde sarea Si: încrestat2 (3). 4-5 a (D. obiecte) Care are tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea sa Si: încrestat2 (4-5). 6 a (D. obiecte) Tăiat în formă de creastă de cocoș Si: încrestat2(6). 7 a (D. lemn) Ornamentat cu tăieturi egale la distanță egală în scoarța sa Si: încrestat2 8 a Scobit2. 9-10 a (D. suprafețe) A cărei uniformitate de netezime sau de culoare este întreruptă Si: încrestat2 (9-10). 11 a Însemnat printr-o tăietură Si: încrestat2 (11). 12 a Însemnat pe răboj pentru a ține socoteala. 13 a (Fig) Memorat pentru a fi răsplătit. 14 a (D. obiecte) Din care s-a luat o bucățică, printr-o tăietură dreaptă și una oblică intersectate. 15 a Căruia i s-a făcut o incizie în formă de cruce Si: încrestat2 (15). 16 a Rănit ușor Si: încrestat (16). 17 a (Fig; reg) Bătut2. 18 a Cu colțuri pe margine. 19 sm Rotiță de fier dințată, care servește la mișcarea carului joagărului. 20 sm Colac mare, din făină de grâu, cu mai multe împletituri și crestături în cruce, pentru înmormântări și sfeștanii. 21 a (D. țărmuri) Neregulat2. 22-23 smf (Gmț) (Cocoș sau) găină.

crestat1 sn [At: Nom. MIN. 371 / Pl: ~uri / E: cresta] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11, 14-17).

CRESTÁT2, crestați, s. m. (Zool.; glumeț) Cocoș. – Din creastă.

CRESTÁT1, crestați, s. m. (Glumeț) Cocoș. Ei lască ți-oi da eu ție de cheltuială, măi ere statuie și pintenatule! CREANGĂ, P. 65. Iaca... crestatul! că nu-i mai tace pliscul! ALECSANDRI, T. 176.

CRESTÁT2, -Ă, crestați, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată.

crestat a. 1. cu creastă; 2. colțorat, dințat. ║ m. cocoș.

2) crestát, -ă adj. (d. crestez). Însemnat pin crucĭ făcute tăind orĭ zgîriind, dințat, cu zimțĭ (ca ferăstrău, ca răboju, ca frunzele trandafiruluĭ ș. a.).

1) crestát, -ă adj. (lat. crĭstatus). Cu creastă (ca cocoșu).

CRESTÁ, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin așchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colți, dinți. ◊ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă.

CRESTÁ, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin așchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colți, dinți. ◊ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă.

cresta [At: ECONOMIA 158/21 / Pzi: ~tez / E: drr creastă] 1 vt A face tăieturi în carne pentru a se frige mai ușor Si: a încresta. 2 vt A tăia slănina până la șorici, încât să aibă forma unei creste de cocoș Si: a încresta. 3 vt A face o tăietură în formă de cruce la ceapă sau ridiche, pentru a pătrunde sarea Si: a încresta. 4-5 vt A face tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea unui obiect Si: a încresta. 6 vt A tăia ceva în formă de creastă de cocoș Si: a încresta. 7 vt A tăia, cu scop ornamental, adâncituri egale, la distanță egală, în scoarța unui lemn Si: a încresta. 8 vt A scobi. 10 vt A întrerupe uniformitatea unei suprafețe (netede sau) de aceeași culoare. Si: a încresta. 11 vt însemna ceva printr-o tăietură Si: a încresta. 12 vt (Îe) A ~ pe răboj A face o tăietură pe răboj pentru a ține socoteala. 13 vt (Fig; îae) A ține minte pentru a răsplăti ceva. 14 vt (Înv; îe) A ~ pe cineva A băga pe cineva în seamă. 15 vt A face o tăietură dreaptă și una oblică, intersectate într-un obiect, pentru a lua o bucățică din el Si: a încresta. 16 vt A face o incizie în formă de cruce Si: a încresta. 17-18 vtr A (se) răni ușor Si: a (se) încresta. 19 vt (Reg; fig) A bate.

CRESTÁ, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe suprafața sau pe marginea unui obiect; a tăia în ceva făcînd colți, dinți. Voicu Fomete, cel cu obraz crestat cîndva pentru o vină uitată. GALAN, Z. R. 36. Crestă friptura pe... toate părțile și îi dete sare multă. ISPIRESCU, L. Dacă cumva, din norocire, ai cu tine o plătică... o crestezi d-a curmezișul cu cuțitul pe amîndouă laturile, o presari cu praf de sare... ODOBESCU, S. I 463. ◊ (Poetic) Plăci de lumină crestează fața apei. DUNĂREANU, CH. 147. ◊ Fig. Munții Gorjului își crestează pe albastrul închis al cerului vîrfurile lor înalte, negre, neregulate. VLAHUȚĂ, O. A. II 131. ◊ (Tăietura se face cu scopul de a face un semn, o însemnare) (Refl. pas.) Pentru a deosebi oile, li se crestează urechile.Expr. A cresta. Pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota ceva. Crestați pe răboj, copii! ISPIRESCU, U. 36. 2. Refl. A se tăia puțin, a se răni ușor. Se bărbieri și, de grăbit ce era, se crestă. PAS, Z. III 79. Afin se crestă la un deget cu cuțitul. ISPIRESCU, L. 119.

A CRESTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A însemna printr-o tăietură pe suprafață. ◊ ~ pe răboj a) a nota, făcând o tăietură pe răboj; b) a ține minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A înzestra cu crestături (în scop decorativ). /Din creastă

crestà v. a tăia în lungime făcând colțuri sau muchi. [Lit. a tăia în formă de creastă].

crestéz și încr- v. tr. (rut. krestiti, rus. -ítĭ, însemn cu crucĭ tăind orĭ zgîriind, d. krest, vsl. krĭstŭ, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos. V. încrestesc și creștin și cp. cu scrijilesc). Fac tăĭeturĭ saŭ zgîrieturĭ pe un băț saŭ pe o margine de masă și maĭ ales pe răboj: a cresta răboju.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crestát2 (faptul de a cresta) s. n.

crestát1 (cocoș) (fam.) s. m., pl. crestáți

crestát (cocoș) s. m., pl. crestáți

arată toate definițiile

Intrare: crestat (adj.)
crestat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crestat
  • crestatul
  • crestatu‑
  • cresta
  • crestata
plural
  • crestați
  • crestații
  • crestate
  • crestatele
genitiv-dativ singular
  • crestat
  • crestatului
  • crestate
  • crestatei
plural
  • crestați
  • crestaților
  • crestate
  • crestatelor
vocativ singular
plural
Intrare: crestat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crestat
  • crestatul
  • crestatu‑
plural
  • crestați
  • crestații
genitiv-dativ singular
  • crestat
  • crestatului
plural
  • crestați
  • crestaților
vocativ singular
  • crestatule
  • crestate
plural
  • crestaților
Intrare: crestat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crestat
  • crestatul
  • crestatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • crestat
  • crestatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cresta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cresta
  • crestare
  • crestat
  • crestatu‑
  • crestând
  • crestându‑
singular plural
  • crestea
  • crestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crestez
(să)
  • crestez
  • crestam
  • crestai
  • crestasem
a II-a (tu)
  • crestezi
(să)
  • crestezi
  • crestai
  • crestași
  • crestaseși
a III-a (el, ea)
  • crestea
(să)
  • cresteze
  • cresta
  • crestă
  • crestase
plural I (noi)
  • crestăm
(să)
  • crestăm
  • crestam
  • crestarăm
  • crestaserăm
  • crestasem
a II-a (voi)
  • crestați
(să)
  • crestați
  • crestați
  • crestarăți
  • crestaserăți
  • crestaseți
a III-a (ei, ele)
  • crestea
(să)
  • cresteze
  • crestau
  • cresta
  • crestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crestat (adj.)

  • 1. Cu crestături; însemnat cu tăieturi.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Frunze cu marginea crestată.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. (Despre țărmuri) Cu părți care înaintează în apă.
      surse: DEX '09 sinonime: neregulat

etimologie:

  • vezi cresta
    surse: DEX '09 DEX '98

crestat (s.m.)

etimologie:

  • creastă
    surse: DEX '09 DEX '98

crestat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) cresta.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi cresta
    surse: DEX '09 DEX '98

cresta

  • 1. tranzitiv A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin așchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colți, dinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Voicu Fomete, cel cu obraz crestat cîndva pentru o vină uitată. GALAN, Z. R. 36.
      surse: DLRLC
    • Crestă friptura pe... toate părțile și îi dete sare multă. ISPIRESCU, L. 340.
      surse: DLRLC
    • Dacă cumva, din norocire, ai cu tine o plătică... o crestezi d-a curmezișul cu cuțitul pe amîndouă laturile, o presari cu praf de sare... ODOBESCU, S. I 463.
      surse: DLRLC
    • poetic Plăci de lumină crestează fața apei. DUNĂREANU, CH. 147.
      surse: DLRLC
    • poetic figurat Munții Gorjului își crestează pe albastrul închis al cerului vîrfurile lor înalte, negre, neregulate. VLAHUȚĂ, O. A. II 131.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pentru a deosebi oile, li se crestează urechile.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie figurat A cresta pe răboj =a-și nota, a-și memora ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Crestați pe răboj, copii! ISPIRESCU, U. 36.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se tăia, a se răni ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se bărbieri și, de grăbit ce era, se crestă. PAS, Z. III 79.
      surse: DLRLC
    • Afin se crestă la un deget cu cuțitul. ISPIRESCU, L. 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • creastă
    surse: DEX '98 DEX '09