8 definiții pentru crestat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRESTÁT2, crestați, s. m. (Zool,; fam.) Cocoș. – Din creastă.

crestat1 sn [At: Nom. MIN. 371 / Pl: ~uri / E: cresta] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11, 14-17).

crestat2, [At: LEX. MARS. 200 / Pl: ~ați, ~e / E: cresta] 1 a (D. carne) Care are mai multe tăieturi, pentru a se frige mai ușor Si: încrestat2 (1). 2 a (D. slănină) Care are tăieturi până la șorici, încât să aibă formă de creastă de cocoș Si: încrestat2. 3 a (D. ceapă sau ridiche) Care are tăieturi în formă de cruce, pentru a pătrunde sarea Si: încrestat2 (3). 4-5 a (D. obiecte) Care are tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea sa Si: încrestat2 (4-5). 6 a (D. obiecte) Tăiat în formă de creastă de cocoș Si: încrestat2(6). 7 a (D. lemn) Ornamentat cu tăieturi egale la distanță egală în scoarța sa Si: încrestat2 8 a Scobit2. 9-10 a (D. suprafețe) A cărei uniformitate de netezime sau de culoare este întreruptă Si: încrestat2 (9-10). 11 a Însemnat printr-o tăietură Si: încrestat2 (11). 12 a Însemnat pe răboj pentru a ține socoteala. 13 a (Fig) Memorat pentru a fi răsplătit. 14 a (D. obiecte) Din care s-a luat o bucățică, printr-o tăietură dreaptă și una oblică intersectate. 15 a Căruia i s-a făcut o incizie în formă de cruce Si: încrestat2 (15). 16 a Rănit ușor Si: încrestat (16). 17 a (Fig; reg) Bătut2. 18 a Cu colțuri pe margine. 19 sm Rotiță de fier dințată, care servește la mișcarea carului joagărului. 20 sm Colac mare, din făină de grâu, cu mai multe împletituri și crestături în cruce, pentru înmormântări și sfeștanii. 21 a (D. țărmuri) Neregulat2. 22-23 smf (Gmț) (Cocoș sau) găină.

CRESTÁT2, crestați, s. m. (Zool.; glumeț) Cocoș. – Din creastă.

CRESTÁT1, crestați, s. m. (Glumeț) Cocoș. Ei lască ți-oi da eu ție de cheltuială, măi ere statuie și pintenatule! CREANGĂ, P. 65. Iaca... crestatul! că nu-i mai tace pliscul! ALECSANDRI, T. 176.

crestat a. 1. cu creastă; 2. colțorat, dințat. ║ m. cocoș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crestát1 (cocoș) (fam.) s. m., pl. crestáți

crestát (cocoș) s. m., pl. crestáți

Intrare: crestat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crestat
  • crestatul
  • crestatu‑
plural
  • crestați
  • crestații
genitiv-dativ singular
  • crestat
  • crestatului
plural
  • crestați
  • crestaților
vocativ singular
  • crestatule
  • crestate
plural
  • crestaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crestat (s.m.)

etimologie:

  • creastă
    surse: DEX '09 DEX '98