opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

creditor, ~oare [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / Pl: ~oare / E: fr créditeur, it creditore] 1-6 a (Sumă) (cont sau) sold care arată care este creditul (20-22) cuiva. 7-9 smf, a (Persoană sau) (instituție) care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o sumă datorată Si: împrumutător. 10 a Referitor la credite. 11 a (D. sume) Care se înscrie în creditul unui cont. 12-13 sm Titular al unui drept de creanță (1-2). 15 sns (Iuz; csnz) Tip de stofa.

CREDITOR2, -OARE, creditori, -oare, s. m. și f. Persoană sau instituție considerată în raport cu cel de la care are să primească o sumă de bani. De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduite. NEGRUZZI, S. II 201.

CREDITOR1, -OARE, creditori, -oare, adj. (Despre operații financiare) Care se referă la credite; (despre instituții) care acordă credite. Sold creditor. Întreprindere creditoare.

CREDITOR, -OARE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].

CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)

CREDITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur

*creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; f. sg. și pl. creditoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

Creditor ≠ datornic, debitor

Intrare: creditoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditoare
  • creditoarea
plural
  • creditoare
  • creditoarele
genitiv-dativ singular
  • creditoare
  • creditoarei
plural
  • creditoare
  • creditoarelor
vocativ singular
  • creditoare
  • creditoareo
plural
  • creditoarelor
Intrare: creditor (adj.)
creditor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditor
  • creditorul
  • creditoru‑
  • creditoare
  • creditoarea
plural
  • creditori
  • creditorii
  • creditoare
  • creditoarele
genitiv-dativ singular
  • creditor
  • creditorului
  • creditoare
  • creditoarei
plural
  • creditori
  • creditorilor
  • creditoare
  • creditoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creditor, creditoareadjectiv

  • 1. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Sold creditor. Întreprindere creditoare. DLRLC
etimologie:

creditor, creditorisubstantiv masculin
creditoare, creditoaresubstantiv feminin

  • 1. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: datornic împrumutător antonime: datornic debitor
    • format_quote De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. DLRLC
    • format_quote Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. DLRLC
    • format_quote Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduire. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.